Cântec 1
nici un gând trupesc
să nu se înfiripe între noi
doar inimile, când și când,
să bată laolaltă
asemeni florilor ce se ating
doar în furtuni,
asemeni clipei de zbor
a fluturilor
când ies din întunericul cărnii
cu aripi
Cântec 2
pentru Leonida Lari
Ai intrat, așa, pe neașteptate,
în Muzeul Țăranului Român.
Purtai o pălăriuță albastră,
albastră asemeni cerului din care ai coborât
doar cât să-ți iei un Mărțișor
și o cergă maramureșană
să țină de cald poeziilor tale
rămase orfane pe pământ,
ai coborât de dor să te mai închini o dată
în bisericuța de lemn, „zgârie Rai” cum o numeai
de lângă zgârienorul Electricii bucureștene
și fiindcă nu mai ai telefon,
să le citești din Epifanii,
lași fetelor tale plecate în lumea largă:
trei buchețele de ghiocei
proaspăt culese din Basarabia cerească
și câte un Mărțișor.
Cântec târziu
lungi, prelungi melancolii
adâncuri făr de nume,
Adagio diafan, această întâlnire
de toamnă, de iarnă
când cămașa ta nevinovată
mă-mbracă în sfârșit
în dalba minune
a inimii tale
când plumbul singurătăților
îl schimbi în aurul
iubirii
...Adagio diafan, această întâlnire...
Instantaneu
viața e toată o croazieră educativă,
navigare printre stânci și ghețari nevăzuți
dar și pe pajiștile dumnezeiești
ale unei mări coborâte
din Rai.
Sunt doar o miniatură a mării
spune înotătorul în ape deschise
în șapte oceane și mări
când după ore și ore de înot, foame și frig
de întâlniri cu rechinii
se ruga fierbinte bunului Dumnezeu
își săruta metania împletită de maica sa
și mâna lui obosită de atâtea valuri învia.
Tobe pe dig
Tobe pe dig la întrecere cu valuri ascuțite,
cu strigăte răgușite de pescăruși flămânzi,
cu ecouri de pași pe un peron pustiu din Buenos Aires.
Un ritm aparte: de ape, de tinerețe-bătrânețe,
cu îmbrățișări de cuvinte visate, încă prizoniere
în cutia de rezonanță a inimii
- tobe pe dig între atunci și aici,
piei întinse și lovite cu toate inimile unei vieți,
tobe pe dig,
tobe pe dig
și un toboșar așteptând răsăritul
Ulise și nimfa Calypso
Insula Gozo și peștera palat, cu tavanele din viță de vie
și fastul răsăritului, cutremurarea dulce a apusului
când marea împrumută purpura regală
iată decorul în care a descins Ulyse în drumul spre casă
un popas de șapte ani cât șapte vieți, cât șapte insule
și cât șapte mări rotitoare.
În blondele ei plete se-nfășura sângerosul bărbat
ca-ntr-o salcie plângătoare când ea, nimfa Calypso,
cu glas mic, aproape o șoaptă de ambrozie,
îi oferea nemurirea
în schimbul părăsirii Penelopei și a Ithacei
și cerul cuvintelor ei zămislea struguri și vinuri
ecou al iubirii îmbătătoare
platani, cedrii, chiparoși și crini
înconjurau îndrăgostiții pași ai nimfei
când Ulyse a rostogolit o stâncă-n mare,
cutremur viu răspunsul lui:
un veșnic Nu în calea uitării...
de Liliana Ursu
Liliana Ursu este una dintre cele mai importante poete ale României. Este născută la Sibiu pe 11 iulie 1949. În 1972 absolvă Facultatea de limba şi literatura engleză la Universitatea din Bucureşti, apoi face specializări în ştiinţele comunicării (SUA), audiovizual (BBC) şi management (Olanda). A fost redactor al Radiodifuziunii Române (cunoscuta emisiune ,,Revista literară radio”) şi profesor asociat la universităţile americane de stat din Pennsylvania şi Louisville. A publicat şi publică cu succes, în ţară şi în străinătate, cărţi de poezie, proză, traduceri. E prezentă în multe antologii internaţionale și a avut recitaluri la prestigioase festivaluri de poezie (Struga, Barcelona, Viena, Amsterdam etc.). Este membră a Uniunii Scriitorilor din 1979. Pentru intensa activitate culturală primeşte Ordinul Meritul Cultural în grad de ,,Cavaler”, categoria I literatură. Cele mai recente cărţi de poezie primesc distincţii importante: volumul „Lightwall” este distins, în anul 2009, cu Premiul Penclubului American din Texas, „A Path to the Sea” este răsplătită cu Silver Award pentru cea mai bună carte a anului al revistei americane „ForeWord”, iar „The Sky behind the Forest” este încununată cu Premiul Societăţii Britanice de Poezie pentru cea mai bună carte straină a anului, în 1996. Este prezentă de trei ori, cu poezie, în revista „New Yorker” (27.01.1997, 10.02.1997 și 1999). Liliana Ursu și-a pus semnătura pe 33 de volume. Cea mai recent volum este cartea de dialog (cu poetul Laurențiu-Ciprian Tudor) intitulată „Cartea pașilor”, Editura „Spandugino”, 2023.
Comments