top of page

Cântece

Cântec 1


nici un gând trupesc

să nu se înfiripe între noi

doar inimile, când și când,

să bată laolaltă

asemeni florilor ce se ating

doar în furtuni,

asemeni clipei de zbor

a fluturilor

când ies din întunericul cărnii

cu aripi



Cântec 2

pentru Leonida Lari


Ai intrat, așa, pe neașteptate,

în Muzeul Țăranului Român.

Purtai o pălăriuță albastră,

albastră asemeni cerului din care ai coborât

doar cât să-ți iei un Mărțișor

și o cergă maramureșană

să țină de cald poeziilor tale

rămase orfane pe pământ,

ai coborât de dor să te mai închini o dată

în bisericuța de lemn, „zgârie Rai” cum o numeai

de lângă zgârienorul Electricii bucureștene

și fiindcă nu mai ai telefon,

să le citești din Epifanii,

lași fetelor tale plecate în lumea largă:

trei buchețele de ghiocei

proaspăt culese din Basarabia cerească

și câte un Mărțișor.



Cântec târziu


lungi, prelungi melancolii

adâncuri făr de nume,

Adagio diafan, această întâlnire

de toamnă, de iarnă

când cămașa ta nevinovată

mă-mbracă în sfârșit

în dalba minune

a inimii tale


când plumbul singurătăților

îl schimbi în aurul

iubirii


...Adagio diafan, această întâlnire...



Instantaneu


viața e toată o croazieră educativă,

navigare printre stânci și ghețari nevăzuți

dar și pe pajiștile dumnezeiești

ale unei mări coborâte

din Rai.



Sunt doar o miniatură a mării


spune înotătorul în ape deschise

în șapte oceane și mări

când după ore și ore de înot, foame și frig

de întâlniri cu rechinii

se ruga fierbinte bunului Dumnezeu

își săruta metania împletită de maica sa

și mâna lui obosită de atâtea valuri învia.



Tobe pe dig


Tobe pe dig la întrecere cu valuri ascuțite,

cu strigăte răgușite de pescăruși flămânzi,

cu ecouri de pași pe un peron pustiu din Buenos Aires.

Un ritm aparte: de ape, de tinerețe-bătrânețe,

cu îmbrățișări de cuvinte visate, încă prizoniere

în cutia de rezonanță a inimii

- tobe pe dig între atunci și aici,

piei întinse și lovite cu toate inimile unei vieți,


tobe pe dig,

tobe pe dig

și un toboșar așteptând răsăritul



Ulise și nimfa Calypso


Insula Gozo și peștera palat, cu tavanele din viță de vie

și fastul răsăritului, cutremurarea dulce a apusului

când marea împrumută purpura regală

iată decorul în care a descins Ulyse în drumul spre casă

un popas de șapte ani cât șapte vieți, cât șapte insule

și cât șapte mări rotitoare.


În blondele ei plete se-nfășura sângerosul bărbat

ca-ntr-o salcie plângătoare când ea, nimfa Calypso,

cu glas mic, aproape o șoaptă de ambrozie,

îi oferea nemurirea

în schimbul părăsirii Penelopei și a Ithacei

și cerul cuvintelor ei zămislea struguri și vinuri

ecou al iubirii îmbătătoare


platani, cedrii, chiparoși și crini

înconjurau îndrăgostiții pași ai nimfei

când Ulyse a rostogolit o stâncă-n mare,

cutremur viu răspunsul lui:

un veșnic Nu în calea uitării...


de Liliana Ursu



Liliana Ursu este una dintre cele mai importante poete ale României. Este născută la Sibiu pe 11 iulie 1949. În 1972 absolvă Facultatea de limba şi literatura engleză la Universitatea din Bucureşti, apoi face specializări în ştiinţele comunicării (SUA), audiovizual (BBC) şi management (Olanda). A fost redactor al Radiodifuziunii Române (cunoscuta emisiune ,,Revista literară radio”) şi profesor asociat la universităţile americane de stat din Pennsylvania şi Louisville. A publicat şi publică cu succes, în ţară şi în străinătate, cărţi de poezie, proză, traduceri. E prezentă în multe antologii internaţionale și a avut recitaluri la prestigioase festivaluri de poezie (Struga, Barcelona, Viena, Amsterdam etc.). Este membră a Uniunii Scriitorilor din 1979. Pentru intensa activitate culturală primeşte Ordinul Meritul Cultural în grad de ,,Cavaler”, categoria I literatură. Cele mai recente cărţi de poezie primesc distincţii importante: volumul „Lightwall” este distins, în anul 2009, cu Premiul Penclubului American din Texas, „A Path to the Sea” este răsplătită cu Silver Award pentru cea mai bună carte a anului al revistei americane „ForeWord”, iar „The Sky behind the Forest” este încununată cu Premiul Societăţii Britanice de Poezie pentru cea mai bună carte straină a anului, în 1996. Este prezentă de trei ori, cu poezie, în revista „New Yorker” (27.01.1997, 10.02.1997 și 1999). Liliana Ursu și-a pus semnătura pe 33 de volume. Cea mai recent volum este cartea de dialog (cu poetul Laurențiu-Ciprian Tudor) intitulată „Cartea pașilor”, Editura „Spandugino”, 2023.



50 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Poeme

5 Poeme

Colinde

bottom of page