„Cioplitorul de măști” de Mihail Gălățanu și Nicolae Tzone este un volum de poezie „la două mâini”, care urmează să apară la editura „Vinea”. Prin amabilitatea editorului Nicolae Tzone publicăm primele două pagini.
Notă
după un drum foarte lung, care va
fi poate povestit cu prilejul unei viitoare
ediții, suntem foarte bucuroși că prezenta
carte ajunge, în sfârșit, în tipografie.
textele lui mihail gălățanu sunt
redate cu litere cursive, ale lui nicolae
tzone cu drepte, având notate sub ele,
fiecare în parte, data și ora la care
scrierea lor a fost încheiată.
Toată iarna, cioplitorul de măşti a ars,
în spuza lui, mască după mască.
Să se încălzească, să facă un pic de căldură în mansarda lui.
Un an de zile, un an încheiat, lucrase la măştile lui cele mai dragi,
mai surâzătoare, la măştile cele mai frumoase.
Un an de zile alergase după lemnul cel mai bun,
ascultase trunchiuri tinere, ciocănise în scândurici şi surcele.
Mângâiase lemnul de preţ, stătuse nopţi în şir lângă el,
în vipie ori până-i intrase gerul în oase.
Un an de zile încercase pe ele lacurile
cele mai subţiri, vopsele secrete, culorile cele mai luminoase.
Un an trăise, zi de zi, cu măştile lui, cu fiecare mască pe rând,
ca o soţie, se culcase împreună cu ea, o sărutase în somn.
Iarna trecută – şi a fost o iarnă grea,
cioplitorul de măşti s-a încălzit la focul soţiilor sale.
Şi, când a dat primăvara, părul său albise.
Pesemne, [pentru că] iarna venea.
pesemne pentru că iarna venea moartea nu mai venea
şi viaţa fără de moarte se plictisea până în vârful unghiilor se făcea
de pe o clipă pe alta ca o piatră rotundă şi grea
şi pentru că moartea chiar nu mai venea viaţa în sine se răsucea în sine
se rostogolea în sine se înfăşura ca un şurub de fier în lemn vechi
de salcie sau de salcâm în lemn putred cu miros de iarbă de catifea
hei mortule striga în urechile vieţii mele viaţa mea
hei mortule ce zici haina de iarbă de catifea este suficient de fină
pentru pielea ta
hei mortule carnea ta este carne de poem sau este carne de altceva
hei mortule moartea ta este piele şi carne şi os de poem sau este piele
carne şi os de altceva
vai ce frumos zâmbeşti mortule ce frumos arzi tu când nimeni nu te vede
când nimeni nu se uită la tine
eu spun eu sunt nimeni şi eu spune de asemenea mortul de mine
sunt nimeni captivantul şi strălucitorul nimeni
plictisitorul şi de tot întunecatul nimeni
eu repet eu sunt domnul nimeni şi deopotrivă sclavul umilul
neînsemnatul nimeni
eu repet eu mortul de mine sunt domnul nimeni şi deopotrivă sclavul
umilul neînsemnatul nimeni
şi strâns îmbrăţişat cu nimeni sunt nimeni îmbrăcat pe dinăuntru
şi pe dinafară cu nimeni
hei mortule hei viule carnea ta şi pielea ta şi oasele tale
sunt carne piele şi oase de poem sau de altceva
24 aprilie 2009 – 3 h 17 min
Cioplitorul de măşti îşi alege lemnul.
Colindă întreaga pădure,
la ceas de noapte sau de dimineaţă.
Ciocăne în orice lemn.
De alun ori de răsure. Şi, uşor, îl scrijeleşte.
Şi, uşor, îi rupe coaja. De lemn de templu
am nevoie, zice. Lemn viu, care să aibă sevă
şi numai io, cu mâna mea, să-l pun la uscat,
iar apoi să-l ard în spuză numai la suprafaţă.
Să iasă din el viaţa, ca să intre într-o altă viaţă.
Să fac io schimbul de vieţi, ca un şaman –
să fac io schimbul de duhuri.
Iese duh zglobiu şi naiv şi intră duh înalt.
Iese duh gregar şi flecar, de supt pământ
şi intră duh din alte ceruri, preacurate.
Cu misie cerească vine pe pământ,
cu fâlfâiri de aripi îngereşti,
desprinse doar din cerurile preaînalte.
din cerurile preaînalte iisus îmi face semn cu braţele să plec spre el
să plec spre el şi eu cel viu şi foarte tânăr şi eu cel mort la fel
de foarte tânăr şi cutezător
iisuse strig înflăcărat iisuse eu vin la tine chiar acum cu moartea mea
şi cu viaţa mea strâns cumplit de strâns îmbrăţişat
dar dacă vin la tine eu mortulviul viulmortul îmi pot păstra
pe dinlăuntrul inimii ţâţa de pământ de flori a mamei mele
dar dacă vin la tine eu mortulviul viulmortul mai pot fuma ţigări
cu tutun de pământ îmbrăcate în foiţă de pământ şi în rotocoale
de fum de pământ
mai pot iisuse pentru totdeauna să cred în moartea mea şi-n viaţa mea
mai pot cărnii mele şi pielii mele de peste carnea mea şi oaselor mele
dinlăuntrul cărnii mele să le spun eu să le zic noi
24 aprilie 2009 – 3 h 28 min
Mihail Gălățanu s-a născut la 11 septembrie 1963, în Galați. Absolvent al Facultății de Fizică-Mecanică (Galați), 1988, specializarea Bazele Cercetării Experimentale (B.C.E.). A lucrat în cercetare, în Politehnica Bucureşti. Debut literar: decembrie 1983. Absolvent al unei şcolii postuniversitare la Paris, cu specializare (şi certificat) în Relaţii Internaţionale, 1994-1995. De două ori bursier al Guvernului Francez (1994) şi al Comunităţii Europene (1995). După 1990, a lucrat în presa scrisă, la mai multe publicații. Dintre cărţile publicate: POEZIE ‒ „Ştiri despre mine”, Ed. Litera, 1987; „Scrâşnind în pumni, cu graţie”, Ed. Porto-Franco, 1993; „Bunicul Kennedy”, Ed. Noduri și Semne, 1996; „Evanghelia lui Barabas”, Ed. Cartea românească, 1996; „Mireasa tuturor”, Ed. Pantheon,1997; „Poetus Captivus”, Ed. Dominus, 1998; „Memorialul plăcerii”, Ed. Coresi & ASB, 2000; „O noapte cu Patria”, Ed. Vinea, 2001; „Româna cu prostii”, Ed. Vinea, 2001; „Diapazonul plictisit”, Ed. Dominus, 2002; „Mormântul meu se sapă singur”, Ed. Vinea, 2003; „Burta înstelată”, Ed. Vinea, 2005; „Inima de diamant”, Ed. Vinea, 2006; „Mortul îndrăgostit”, Ed. Vinea, 2008; „Poeme amniotice”, Ed. Limes, 2008; „România aproximativă”, Ed. Vinea, 2011; „Douăsprezece cântece înaintea nașterii”, Ed. Polirom, 2012; „Culegătorul de cearcăne”, antologie, Col. Ediții definitive, Ed. Vinea, „Intravenos”, Ed. Vinea, 2019; „Așteptând gloria”, Ed. Tracus Arte, 2022. A obținut mai multe premii literare. PROZĂ (selecție): „Meşterii de clopote”, Ed. Matinal, 1999; „Strada Plantelor”, Ed. Allfa, 2001; „Mireasa fără corp”, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2006; „Strada Plantelor şi alte povestiri”, Ed. Tritonic, 2007; „Stradivarius”, Ed. Europress Group, 2008; „Ultimul Karamazov”, Ed. Allfa, 2014; „Inima Reginei Maria. Ed. eLiteratura, 2020; „Mormântul lui Ovidiu”, Ed. Tracus Arte, 2021. A publicat, de-a lungul timpului, mai multe volume de eseuri. Este prezent în antologiile: „Mica Antologie a Poeziei Române”, alcătuită de Dan-Silviu Boerescu, Ed. Regală, 1998; „Dosarul cenaclului EURIDICE”, vol. 2, coordonator Marin Mincu, Ed. Ziua, 2003 (pp. 488-497); „Manualul de literatură”/ O carte alcătuită de Daniel Bănulescu, antologie de versuri, coautor (paginile 117-216), alături de: Daniel Bănulescu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu, Floarea Ţuţuianu); prefaţă de Alex. Ştefănescu; postfaţă de Horia Gârbea, Ed. Vinea, 2004 Ion Pop, „Poezia românească după 1945”, în vol. 4, pp. 365-371, Ed. Știința, Chișinău, 2023 Este cuprins în Alex Ștefănescu, „Istoria literaturii române contemporane 1941-200”, Ed. Mașina de scris, 2005. De asemenea, în Marin Mincu, „O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XXlea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu)”, Ed. Pontica 2007, pp. 1075-1084. Ana Dobre i-a dedicat monografia critică: „Mihail Gălățanu: radiografia unui iconoclast”, Ed. Vinea, 2023.
Nicolae Tzone s-a născut pe 10 mai 1958, la Malu, jud. Giurgiu. A susţinut, în 2012, doctoratul la Facultatea de Litere din Bucureşti, cu lucrarea: „Geo Bogza şi avangarda românăˮ. Volume de poezie publicate (selecţie): a) „nicolae magnificulˮ, 2000; „capodopera maximaˮ, 2007; „viaţa cealaltă şi moartea cealaltăˮ, 2010 (aceste trei volume alcătuiesc o trilogie, scrisă și publicată ca atare în decurs de un deceniu); „dunăre kilometrul 510/ o poveste de viaţă de moarte şi de naştere cum nu au mai fost şi nici nu vor mai fi altele/ cartea nenăscutului”, 2021 (Premiul „Ioanid Romanescu” al Uniuniii Scriitorilor din România – Filiala Iași, 2022); „zece elegii” (volum nominalizat pentru Premiul de Poezie al Uniuniii Scriitorilor din România – 2023). b) „NICOLAS LE MAGNIFIQUE”, traduit du roumain par Claudiu Soare; les illustrations: Nicolae de Popa, Ed. Vinea, 2017; „BALKAN APHRODITE”, poeme, ediţie în limba engleză, traducere din română de Sean Cotter şi Ioana Ieronim, Ed. Vinea, colecţia „Vinea international”, 2006; „APHRODITE BALKANIQUE”, traduction du roumain par Claudiu Soare et Miron Kiropol; illustrations: Makovei; Ed. Vinea, 2012 (deuxiéme edition, 2016); Nicolae Tzone, LES ENTERREMENTS, poèmes, traduit du roumain par Sorin Barbul, illustrations Suzana Fântânariu, Ed. Vinea, 2017, 2019. 216 Este prezent în antologiile: „Manualul de literatură”/ O carte alcătuită de Daniel Bănulescu, antologie de versuri, coautor (paginile 401-516), alături de: Daniel Bănulescu, Mihail Gălăţanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Lucian Vasilescu, Floarea Ţuţuianu); prefaţă de Alex. Ştefănescu; postfaţă de Horia Gârbea, Ed. Vinea, 2004 „Dosarul cenaclului EURIDICE”, vol. III, coordonator Marin Mincu, Ed. Ziua, 2004 (pp. 282-289) „Cele mai frumoase poeme din 2010”, selecție de Claudiu Komartin și Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, 2011 (pp 140-143) „Născut în ’58”, antologie de poezie Adrian Alui Gheorghe, coautor, paginile 263-306 (alături de Adrian Alui Gheorghe, Vasile Gârneţ, Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Radu Voinescu, Varujan Vosganian), prefaţă de Vasile Spiridon, publicată la Ed. Cartea Românească, Ion Pop, „Poezia românească după 1945”, în vol. 4, pp. 265-273, Ed. Știința, Chișinău, 2023 Este prezent în Alex Ștefănescu, „Istoria literaturii române contemporane (1941-2000)”, Ed. Mașina de scris, 2005 (în subcapitolul „Nume noi în poezie, Nicolae Tzone”). A obținut Premiul pentru Literatură PETRE STOICA (ediția a XI-a, Timișoara, 2024). Ana Dobre i-a dedicat monografia critică: „Nicolae Tzone: o fenomenologie poetică/ viața cealaltă și moartea cealaltă”, Ed. Vinea, 2024.
Комментарии