Iubirea este o temă lirică universală. Indiferent de timp şi de loc, poeţii fie rememorează gesturile de iubire sau un timp al unei poveşti unice, fie caută să descifreze misterul feminin analizând trăsăturile iubitei care compun un portret unic şi memorabil. O scurtă incursiune în lirica hispanică dezvăluie frumuseţea sentimentului.
Romanticul Gustavo Adolfo Bécquer (1836-1870), poet spaniol, îşi imaginează că întreaga lume ar putea pieri, însă iubirea lui este eternă şi ar rămâne ca mărturie al unui timp unic. Modernistul spaniol Antonio Machado (1875-1939) este fascinat de ochii negri ai iubitei şi încearcă să înţeleagă focul care-l mistuie. Lui Pedro Salinas (1891-1951), poet spaniol, îi rămâne în memorie vocea iubitei şi crede că existenţa n-ar fi posibilă fără iubire. Amado Nervo (1870-1919), poet mexican, dezvăluie iubirea pentru ochii verzi ai iubitei la care se gândeşte ca o posibilitate de a se salva de vicisitudinile cotidiene, iar Vicente Huidobro (1893-1848), poet chilian, reţine gesturile nobile ale iubitei.
Arde în ochii tăi
de Antonio Machado
Arde în ochii tăi un mister, fecioară
semeaţă şi parteneră.
Nu ştiu dacă este ură sau dragoste focul
inepuizabil din ochii tăi negri.
Vei merge cu mine atât timp cât trupul meu va face
o umbră şi sandalele mele vor lăsa o urmă în nisip.
- Eşti sete sau apă în calea mea?
Spune-mi, fecioară semeaţă şi parteneră.
Madrigal
de Amado Nervo
Din cauza ochilor tăi verzi eu m-aş pierde,
sirenă dintre acelea pe care Ulise, înţeleptul,
le iubea şi de care se temea.
Pentru ochii tăi verzi eu m-aş pierde.
Graţie ochilor tăi verzi în care, trecător,
străluceşte ţărâna, uneori, melancolia;
graţie ochilor tăi atât de plini de pace,
misterioşi precum speranţa mea;
graţie ochilor tăi verzi, vrajă eficientă,
eu m-aş salva.
Prezent simplu (Încredere)
de Pedro Salinas
Nici amintiri, nici presentimente:
doar prezentul, cântând.
Nici tăcere, nici cuvinte:
doar vocea ta, vorbindu-mi.
Nici mâini, nici buze:
doar două trupuri,
în depărtare, separate.
Nici lumină, nici întuneric,
nici ochi, nici privire:
viziune, viziunea sufletului.
Şi în sfârşit, în sfârşit,
nici bucurie, nici întristare,
nici cer, nici pământ,
nici sus, nici jos,
nici viaţă, nici moarte, nimic
doar iubirea, doar iubind.
Iubire eternă
de Gustavo Adolfo Bécquer
S-ar putea întuneca soarele pentru totdeauna;
Ar putea să sece într-o clipă marea;
S-ar putea rupe axa Pământului
Ca un fragil cristal.
Totul s-ar putea întâmpla! Ar putea moartea
Să mă acopere cu vălul ei negru,
Însă niciodată nu s-ar putea stinge în mine
Flacăra iubirii tale.
Zile şi nopţi te-am căutat
de Vicente Huidobro
Zile şi nopţi te-am căutat
Fără să găsesc locul în care cânţi
Te-am căutat un timp în sus şi pe râu în jos
Te-ai pierdut printre lacrimi
Nopţi la rând te-am căutat
Fără să găsesc locul în care plângi
Pentru că eu ştiu că plângi
Îmi ajunge să mă uit într-o oglindă
Ca să ştiu că plângi şi că ai plâns pentru mine
Numai tu salvezi plânsul
Chiar şi pe cel al unui cerşetor întunecat
Îl faci rege încoronat de mâna ta.
Traducere şi prezentare de Gabriela Gîrmacea
Gabriela Gîrmacea este traducătoare, critic şi istoric literar, membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Braşov. A absolvit Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filologie (1989). Este doctor în Filologie din 2009, la aceeași universitate. Predă Limba română la Colegiul Naţional „Grigore Moisil” din Oneşti. Colaborează la revistele „Ateneu”, „Plumb”, „Studii şi cercetări ştiinţifice”, „Experienţe culturale”, „Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău”, „Libris”, „Leviathan”. Publică eseuri, recenzii, articole în mai multe reviste literare din ţară, biografii despre mari personalităţi culturale. Traduceri din limba spaniolă: Pasqual Mas – „Strategie pentru un oraş al umbrelor” (2012); Gustavo Adolfo Béquer – „Scrisori literare către o doamnă” (2017); Horacio Quiroga – „Poveşti” (2017); César Vallejo – „Paco Yunque” (2018); Julia de Asensi - „Santiago Arabal. Povestea unui copil sărman” (2022).
Commentaires