Sub chipuri de-mprumut
El ia o-nfățișare
Ce nu mai e a lui,
Vrând să arate celor
Care-l visează-n noapte
Că duhul după moarte
Își pierde învelișul
Și dacă mai revine
În somnul câtorva
Ia chipuri de-nprumut.
Așa, mulți adormiți
Descoperă la urmă
Că oaspeții străini
Care le bat în poartă
Sunt cei ce li se-ntorc
Din nevăzut acasă.
Te caut
Te caut în icoane,
În fresce și vitralii,
În schiturile zilei,
În catedrala serii,
Ce regăsesc în toate
E dorul după Tine.
Când îmi lipesc obrazul
De zidurile sfinte,
Mă umple bucuria
Tristeții infinite
Că-Ți prind numai ecoul.
Atunci devin eu însămi
Biserica în care
Îți depăn amintirea
Și-Ți stau în așteptare.
de Monica Pillat
Pridvorul Mănăstirii Sinaia, 8 decembrie 2024 - fotografie de Laurențiu-Ciprian Tudor
Comments