top of page

Măsurarea lumii

Scriitorul german Daniel Kehlmann – fiul unui regizor și al unei actrițe și nepotul unui scriitor – este cunoscut, la noi, în special datorită romanelor Tyll și Măsurarea lumii. Punctul comun al acestor două cărți este faptul că merg pe urmele unor personaje istorice, iar ceea ce le deosebește foarte mult este stilul literar, construit conform personalităților respective. Am admirat mult capacitatea aceasta de a adapta stilul, care denotă o stăpânire perfectă a artei scrisului.

Măsurarea lumii a apărut recent, într-o nouă traducere la Editura Pandora, Colecția Anansi. Ediția originală a fost un mare succes în Germania, menținându-se timp de 35 de săptămâni pe primul loc în topul vânzărilor. Astăzi, romanul este tradus în peste 40 de limbi și este considerat unul dintre marile romane ale literaturii germane contemporane.

Romanul este o ficțiune istorică, poveștile a doi oameni de știință din secolul al XVIII-lea, geograful Alexander von Humboldt și matematicianul Carl Gauss, împletite original, pe alocuri cu mult umor, uneori cu duioșie și întotdeauna cu o foarte serioasă documentare. Niciunul dintre ei nu reușește să se adapteze cu adevărat societății în care trăiește, nu-și găsesc în totalitate locul printre oameni. Interesul lor, îndreptat exclusiv către științe – unul geografice, celălalt matematice – și stranietatea geniului de care sunt atinși amândoi îi face pe contemporanii lor să-i privească prudenți, cu un respect temător, așa cum priveau, de altfel, toate marile descoperiri ale vremii.

Avalanșa aceasta de descoperiri ale secolului luminilor pare un personaj în sine, în roman. Tocmai datorită lor, lumea arăta mult mai misterioasă decât o crezuse imaginația oamenilor până atunci. Realitatea părea să întreacă închipuirea, fabulosul devenea posibil la tot pasul. Dacă o trăsură putea să se deplaseze singură, fără să mai fie trasă de cai, dacă noul tren putea traversa țări întregi și pustiuri nesfârșite într-o singură zi, mergând pe șine, dacă un om se putea ridica în aer și zbura cu ajutorul unui balon, dacă o încăpere putea fi luminată numai răsucind un buton, chipurile oamenilor puteau fi imortalizate pe hârtie, iar dintr-o pâlnie se putea auzi vocea unui om aflat la kilometri depărtare, atunci însemna că orice altceva putea fi posibil. Câte o nouă mare descoperire apărea în fiecare an. Granița dintre lumea reală și cea imaginară părea ștearsă.

Toate acestea sunt redate de Daniel Kehlmann într-o atmosferă de început curat de lume, o copilărie a civilizației, cu toate atributele unei copilării obișnuite: inocență, bucurie, uimire și starea aceea de grație, greu de definit, o candoare plină de încredere, pe care o pierdem, de regulă, în jurul vârstei de cinci-șase ani.

Romanul va fi citit cu plăcere de cei care vor să simtă emoțiile primelor expediții în jungla amazoniană și cartografierii marilor râuri ale Lumii Noi, de cei care s-au întrebat măcar o dată cum funcționează creierul unui matematician genial, cum vede lumea un om care gândește în numere prime. Iar cei care au citit și Tyll vor putea aprecia versatilitatea acestui scriitor cu o mie de fețe, care poate cânta pe limba fiecărui secol în parte.


de Simona Antonescu

65 afișări1 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate

תגובה אחת

דירוג של 0 מתוך 5 כוכבים
אין עדיין דירוגים

הוספת דירוג
דירוג של 5 מתוך 5 כוכבים

da, am citit romanul, excelent!

לייק
bottom of page