Cuiva
În autogări ce adăpostesc bagaje,
bagaje mai mult decât oameni,
și pisici leneșe de-ale înserării
urinând pe oglinzi
Văd lumina galbenă a ultimei monede
pe care o păstrez ca să dau telefon
părinților, familiei, cuiva....
Țin receptorul la ureche
și ascult răsuflarea celuilalt,
fără să spun nimic
Ca foșnetul îndepărtat al unei mări
Ești tu
Vei vedea în oglindă
un cu totul alt chip,
să nu te sperii!
Ești Tu și Efectele Secundare
Nu știi că te pregătești să mori
și plângi în aer ca un nor
care nu vine din cer
Ca o plantă cu frunze de pasăre
Ai fost sălbatic ca o mare baltică
acum ești ultima bomboană
din pomul de Crăciun,
pe care nimeni din familie
n-o mai mănâncă,
lăsând-o celuilalt și celuilalt și celuilalt,
ca viața ta ce-o vor găsi
uscată printre globuri.
Galera
Corăbiile-n care-au fost cereale
sunt aproape goale
Galera stă încremenită-n praf
Păianjeni triști ca niște stele negre,
atârnă din tavan uscați.....
Lasă-mă-n șoapta mea!
Târăsc cu mine clipa pe care
vreau s-o uit ca pe-o durere
Iar ard locomotivele!
Sau ard doar câinii de pază
Ai unui dumnezeu
ce a lăsat în urma sa lumina
Trecutul
Lumina macerată de amurg
zace pe o alee pustie
Densitatea draperiilor din ferestre
e aproape carnală
Știu biserici transformate
în cinematografe,
biserici transformate în metrou
Știu un Nor Norbert și Alb Albertine
Știu să sparg fiolele tăcerii
ca o morfină ce mă mai ține viu,
să rabd viața până la capăt
chiar dacă mă îndrept spre trecutul
în care nu mi-e ușor să intru zâmbind
Vreau să golesc încetul cu încetul Trecutul,
până nu mai rămâne din măduva lui
decât o cavernă scobită de cârtița uitării
Peste oraș
Trăiesc în lumea care se topește
în urma vieții mele
Știu fete vătămate de povești
cu pielea dantelată de frică,
și-o lună ce răsare din alt cer,
când de pe cerul lunii verzi
răsărind Pământul
Peste Oraș stă iedera plictisului
și noaptea crește din cuvinte
odăi în care nu mai locuiește nimeni
de Emilian Iachimovski
Emilian Iachimovski este poet (membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala București Poezie) și artist plastic. S-a născut la Galați în 10 aprilie 1956, dar părinții s-au stabilit la Drobeta Turnu-Severin, oraș în care scriitorul locuiește și acum. A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice (promoția 1975) din localitate și a făcut tot felul de meserii, deși nu s-a oprit niciodată din pictat, desenat (grafică de carte, de salon, afișe, icoane, blazoane, vitralii) și scris. A publicat în revistele „Amfitrion”, „România literară” și „Ramuri”. Debutează editorial în 1999, cu volumul „Fiul risipit”. Urmează, în 2006, volumul de proză „Exercițiul singurătății”. În 2014 publică „Viața în care mor” (volum premiat de Societatea Scriitorilor Danubieni), iar, în 2018, „Forma norilor de ieri” (volum premiat în manuscris la Festivalul „Sensul iubirii”). În 2021 apar volumele „Fluturi în formă fixă” și „Scufundați în oglindă”, iar, un an mai târziu, „decât tăcerea acestei camere”. Cea mai recentă carte a sa este „Oniris” (2023, poezie), iar cea mai proaspătă izbândă este Premiul Special primit la „Turnirul de Poezie de la Alanya”, Turcia (14-21 octombrie 2023), ediția a XII-a, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii și Institutul Cultural Român.
Comments