Păstrează restul!

Soarele pătrundea cu greu în metropolă ca un pelerin venit pe jos din inima deșertului cu fața acoperită, înconjurat de vânturi ascuțite pline de praf de parcă ar fi atacat din fiecare unghi cu lovituri de cuțite ca un războinic de elită. Dinspre ocean orașul cu zgârâie-norii învăluiți de smog părea mai degrabă fantoma unui naufragiu din care se mai vedeau la suprafața apei câteva catarge rupte si zdrențele velelor de odinioară. La nivelul străzii, vântul adia molatic ca o mângâiere a luminii, dar în înalt, pe terasele blocurilor înalte de sticlă, tăia aerul în șuvițe ca un samurai care-și încearcă katana pe o momâie de bambus.

La marginea cartierului o pasăre căzu pe bordurile încinse zvâcnind, încercând cu un ultim spasm să apuce umbra unui pachet mototolit de țigări care i se păruse o șuviță de apă. Un șoim ca un foc din arma unui lunetist lovi pasărea smulgând-o de pe pământ instantaneu, ca și cum ar fi fost o vrajă trimisă de un magician, ridicând-o printre rablele parcate aiurea, ștergând un stâlp de iluminat, aproape scăpând pasărea grea, reușind s-o apuce mai bine în timp ce dădea din aripi obosit, reușind să ajungă în sfârșit până la balustrada unei reclame Coca-Cola care pâlpâia încă din becuri în arșita zilei. Înfigându-și ghiarele adânc în pieptul prăzii îi împlântă ciocul în carne smulgând o șuviță de sânge, privind cu atentie în jur, verificând teritoriul. Țipă scurt spre strada topită de căldură după un ATV care lovi amorțeala cartierului cu serii de ambreiaj explodând insuportabil ca niște rafale de mitralieră și negrul de la ghidoane, fără tricou, cu o basma roșie în jurul frunții, chiui ca la un rodeo ridicând cele două roți din față, aruncând în jur foarte mândru de el explozii de eșapament cutremurând fațadele.

O rază plină de praf atinse fereastra unui flat de la parterul unui bloc de lângă supermarket iar Frank Hunt întoarse capul spre stradă din fotoliu nepăsător ducând sticla de whiskey la gură numai că sticla era goală. Îl știa pe negru, chiar îl oprise o dată cu o lovitură de lopată. Pur și simplu luase o lopată din grădină și-l doborâse de pe ATV.

- Eu vreau liniște pe strada asta, îi spusese șuierând. Liniște! Data viitoare am să te lovesc cu toporul. Direct în gură? Ai înțeles?

- Da, da, am înțeles, zise negrul speriat răsturnat pe spate, numai să scape.

Se ridică greu din fotoliu dând să așeze sticla pe o măsuță dar mâna îi tremură, scrântindu-și încheietura, dărâmând toate lucrurile din raftul bibliotecii în care se izbi cu umărul. Dădu să ridice lucrurile de pe jos dar camera de jur împrejur era plină de cd-uri, cărți, cutii, scule, cabluri, un făraș și o mătură, ambalaje, un aspirator, o râșniță manuală de cafea, un sfeșnic din lemn cu urme de ceară, fel de fel de nimicuri și obiecte de care Frank numai avea nevoie, dar pe care ezita în fiecare zi să le arunce. Încercând să se sprijine de ușă, toată camera se aplecă periculos într-o parte răsturnând toate lucrurile unele peste altele.  Așa că hotărî să le lase acolo și să se îndrepte spre baie, realizând că aproape căzuse în cap, dar printre lucrurile de pe podea zări o fotografie într-o ramă veche de lemn. Zâmbi încercând s-o șteargă de praf, însă fotografia care-l arăta mai tânăr lângă o fată frumoasă se umplu de sânge și abia atunci își dădu seama că avea o rană la mână destul de urâtă. Surprins îți scoase un ciob de sticlă din rană și-l duse la ochi să-l observe mai bine, iar ciobul sclipi ca o lamă de șiș palmată de un deținut. Apoi privindu-și tricoul și pantalonii plini de sânge își încropi un bandaj după ce-și înfășură un sul de hârtie în jurul rănii. Aplică în sfârșit un pansament pe vena deschisă, legându-l cu grijă în jurul mâinii. Dădu să aprindă o țigară. Pachetul era gol. Îl mototoli și-l aruncă la coș, dar mototolul de carton lovi buza coșului de plastic și se învârti ca un titirez în spatele televizorului așezat direct pe podea. Se trezi în baie în fața oglinzii și după ce aruncă din palmă câteva jeturi pe față, simțindu-și gura coclită de nicotină întinse pasta de dinti pe periuță și începu să-și frece dinții. Verifică urma albă ulcerată a unui herpes de pe gingie în colțul gurii și privi pasta de dinti de pe periuță cu atentie câteva secunde. Lăsă periuța lângă robinet și apucă tubul întinzând pasta pe față ca și cum ar fi folosit o cremă de camuflaj înainte de misiune. Se trezi în dormitor căutând într-un geamantan, dând uniforma de ofițer la o parte, apucând revolverul de mâner. Îl trase din teacă verificându-i trăgaciul. Băgă un cartuș în butucul de șase focuri, îl roti și-l înfipse în gură apăsând trăgaciul strângând ochii deja văzându-și cu ochii minții creierii murdărind pereții. Dar revolverul făcu doar click. Cu ochii în lacrimi zări o altă fotografie pe noptiera de lângă pat cu o fată tânără ținând zâmbind cu un prunc în brațe.

- Iartă-mă, mamă, zise Frank cu ochii în lacrimi. Cât ai trăit nu am reușit să-ți cumpăr nici măcar o pereche de pantofi. Iartă-mă! Nici la moartea ta nu am fost lângă tine. Te-a îngropat un prieten de-al meu căruia i-am și uitat numele.

- Te iert, îi zise surprinzător tânăra din fotografie, aranjându-și o șuvită de păr luată de vânt, dacă-mi promiți c-ai să ți duci drumul până la sfârșit. Lasă revolverul.

- Și ce să mai fac cu viața mea? întrebă Frank uimit de volbura din fotografie. Tânăra din poză își aranja cu greu șuvițele de păr în vântul destul de puternic. Privind mai atent în fotografie Frank zări o fereastră din care amenința o mare întunecată cu un început de furtună și atunci Frank își aduse aminte de unde era fotografia.

- Du-te și ia-ți ceva de mâncare. Fă curat prin cameră. Mâine-ți vei vedea mai limpede viața, îi explică blând femeia.

Frank își șterse ochii cu tricoul surprins să vadă mai bine imaginea de femeie tânără a mamei, dar fotografia rămase nemișcată și Frank observă în privirea tinerei din fotografie chiar un reproș ca și cum dacă îi mai cere o dată să spună ceva, nu i se va mai arăta niciodată nici în vis, nici în fotografie și pur și simplu fotografia se va îngălbeni și își va pierde imaginile.

Sărută fotografia și brusc se trezi în stradă ca și cum spațiul l-ar fi supt într-un canal mirosind a urină. Caldarâmul era plin de chiștoace și seringi folosite. Dând cu piciorul în ele, ridicând praful privi mai cu atenție asfaltul încins în căutarea unei monede. Ieșind din casă deja mintea îi făcu toate calculele și era clar că în buzunar nu avea destui bani decât cel mult pentru o sticlă de whiskey iar pentru pachetul de țigări i-ar fi trebuit 50 de cenți. De atâtea ori se dusese la supermarketul din cartier și lăsase rest, ar putea să-l înțeleagă Mr. Thai, boșorogul de tailandez care ținea magazinul de la colțul străzii. Nu-i știa nici măcar numele. Îi spunea Mr. Thai de la Thailanda. Strânse din dinți, amintindu-și cât de zgârcit este boșorogul. La un moment auzi o muzicuță și se opri prostit, uitându-se la șapca cerșetorului plină de monezi. Ce-ar fi dacă s-ar apleca și ar lua o monedă, doar îi lăsase de atâtea ori câteva monezi de câte ori trecea pe lângă el. O dată i-a lăsat și o sticlă de vin. Doar era orb. Ar fi putut să i-o dea mai târziu, peste două-trei zile când îi intră pensia. Ce mare lucru! Oricum nu va observa, doar e orb. Aplecându-se îi observă însă în lentilele ochelarilor de soare privirea sănătoasă și atunci își dădu seama că cerșetorul de fapt îl mințise în tot acest timp. Îi vorbise cu vocea gâtuită de emoție despre copiii lui care sunt mari mahări undeva peste ocean dar au uitat de el. Tot ce-i povestise era de fapt o minciună din moment ce nici măcar orb nu era. Jucase teatrul minciunii ca un mare actor. Redresându-se își continuă mersul spre supermarket și intră salutând fără să privească spre tejghea. “Fucking fifty cents”, gândi strângând din dinți, realizând că boșorogul nici măcar nu-i răspunse la salut, dar cum înaintă spre standul de băutură, îl șterse cu umărul pe un tânăr în salopetă simțind o oarecare rezistență ca și cum tipul s-ar fi așteptat să fie atins, armându-și brațul. Frank își reținu un acces de vomă pentru că individul mirosea a cartofi stricați ca și cum ar fi locuit pe stradă. Verifică prețul unei sticle mai mici de whiskey pe care o puse cu grijă înapoi pentru că era prea mică chiar dacă părea ieftină, dacă ar fi putut bea două guri din sticluța aceea cu etichetă aurită, mai mică decât o sticlă de sirop de tuse de la farmacie.  Dar la un moment dat ridică privirea într-o vitrină și-l văzu pe tânărul din spate mai bine, aplecat cu șapca pe ochi ca și cum ar fi ascuns ceva la picior. Zâmbind își schimbă poziția apucând o sticlă mai mare de whiskey și chiar voi să-i vorbească domnului Thai din spatele tejghelei dacă nu cumva poate să accepte că nu are cincizeci de cenți astăzi la el, dar observă pușca cu două țevi pe care tânărul o ascundea după piciorul drept. Era o sticlă de whiskey totuși prea scumpă, cel mai bun scotch scoțian Lafroig, distilat de trei ori, învechit cu grijă în budane de stejar cel puțin 10 ani. Un astfel de whiskey ar fi putut face fericit pe oricine. Cum bei un pahar de Lafroig, zâmbești instantaneu. O lăsă trandru pe un raft privind în reflecția sticlei.

Abia acum avea imaginea completă, după ce zări cu coada ochiului un dinte și o pată de sânge în colțul tejghelii. Mr Thai cu degetele tremurânde abia reuși să deschidă casa. Lângă tejghea soția lui Mr. Thai plină de sânge fusese răsturnată într-o poziție de păpușă stricată peste un stand de bomboane, de asta erau atâtea bomboane pe jos. Erau patru – unul mătăhălos cu părul ruginiu în dreptul ușii, unul înalt ca o prăjină, la tejghea cu revolverul sub brațul drept, îmbrăcat într-un fel de halat de cauciuc cu fruntea înfiptă într-o pălărie de piele, unul cu fața de mexican cu gâtul plin de tatuaje, cu un cuțit palmat în spatele unei femei cu o fetiță de mână încremenită în fața unui cărucior răsturnat.

- Hai o dată, șuieră tânărul în salopetă, fluierând într-un anumit fel cum fluieră călăuzele din cartelurile de imigranți!

- Dă-mi o dată banii, zise păluga țintind cu revolverul capul lui Mr. Thai care aproape se prăbuși la pământ amețit de panică. Îi smulse un mănunchi de bancnote și tocmai se pregătea să sară tejgheaua să verifice casa de marcat când Frank zise neașteptat de liniștit întorcându-se:

- Mr. Thai, îmi lipsesc cincizeci de cenți, pot să iau o sticlă de whiskey si un pachet de țigări. Îți aduc cincizeci de cenți mâine sau peste trei zile când îmi vine pensia, dar Mr. Thai care nu-și putea stăpâni tremurul mâinilor îl privi stupefiat cu o privire neputincioasă, dar o clipă se gândi la întrebarea lui Frank care i se păru absurdă.

Privindu-l în ochi, Frank înregistră ezitarea boșorugului. ”Este avar dus cu pluta”, gândi Frank.

- Hei, little fucker, zise tânărul în salopetă cu o privire înveninată ducând țeava puștii spre ochii lui Frank.

- Ce-ai zis, mă? Cum mi-ai zis mie, little fucker?!

Tânărul se dădu un pas în spate nehotărât privind spre păluga de lângă Mr. Thai, observându-i petele de sânge de pe pantaloni și maieu. Întoarse capul încă o dată spre pălugă cu o privire incertă ca și cum tipul cel înalt în halat de cauciuc cu o pălăria australiană pe cap era șeful bandei.

- Omoară-l, zise tipul înalt luând restul de bani din casă, legându-i alături de ceilalți cu o bandă elastică.

- Da, omoară-mă, îi zise Frank zâmbind dar nu ținti aici, țintește aici, spuse Frank aproape smulgându-i pușca din mâna. Aici, zise Frank, înfigându-și țeava în gât. Trage acum, o să-mi zboare capul din rădăcină. Trage, mă!

Tânărul în salopetă dădu încă un pas înapoi cu gura căscată, observându-i derutat urmele de pastă de dinți de pe față.

- Omoară-l, strigă păluga îndreptând pistolul spre Frank. Tânărul întinse încă o dată pușca spre ochii lui Frank, dar uluit simți arma scăpându-i din mâini. Frank o roti în aer ca pe o sabie, privindu-i seria răzuită:

  - Ce pușcă veche e asta?! Ai luat-o de sub perna bunicii?!

Tipul solid ruginiu apăru deodată în spatele tânărului în salopetă, venind în viteză, dar Frank făcu o fentă în stânga lăsându-l să înainteze, aplicându-i o lovitură puternică din cot, oprindu-l din înaintare, încremenindu-l ca pe o statuie pregătită de demolare, după care îl apucă de ceafă și-l proiectă într-un frigider cu băuturi energizante. Tânărul atacă spre fața lui Frank cu un cuțit, dar Frank îi așteptă lovitura izbindu-l cu țeava puștii atât de puternic încât îl proiectă într-un perete fals, tânărul rămânând inconștient cu capul prins între plăcile de rigips, dar Frank era atent la revolverul pălugii care uluit că Frank ajunsese atât de aproape trase înspre capul lui cu furie. Frank înaintă spre armă ca și cum ar fi văzut glonțul ferindu-se ca la box. Când păluga încercă a doua oară să tragă cu o lovitură de pușcă îi aruncă pistolul din mână printre rafturile magazinului după care îi prinse o lovitură năucitoare în cap aruncându-l lat peste niște cărucioare.

- Eu nu vreau decât să ies de-aici, strigă deodată mexicanul șocat amenințând din spatele femeii. Vreau să ies de-aici. Atâta vreau. Vreau să ies de-aici.

- Ieși, zise calm Frank arătând spre ușă, dar mexicanul văzând pistolul de lângă un stand de paste, sări asupra lui rostogolindu-se ajungând în fața lui Frank cu pistolul întins care în loc să se ferească pur și simplu înaintă spre mexican. Uluit mexicanul trase iar glontele îi lovi umărul drept al lui Frank care își continuă înaintarea fără să țină seama de lovitură, dar simțindu-și brațul amorțit apucă pușca în cealaltă mână. Cu privirea speriată mexicanul sări înspre ușă. Frank îi atinse piciorul ușor cu vârful tenisului și mexicanul se dezechilibră în saltul lui lovind unul dintre pilonii de scanare si alarma începu să piuie din toate sirenele. Calm controlând pușca, Frank îndreptă arma spre mexican iar mexicanul ajungând speriat în fața unei mașini strigă:

- Pornește, pornește mașina o dată.

Numai că mexicanul strigase atât de speriat înspre șofer, încât acesta derutat nu reușea să găsească cheile în contact. Chiar înainte să intre în mașină, se auzi o detunătură și mexicanul își privi cu gura căscată piciorul drept mutilat de împușcătură, astfel încât partea de deasupra gleznei îi atârnă într-o bucată de piele sângerândă. Mașina demară în trombă pierzându-se în traficul metropolei iar urletele continuară să se audă în spatele ei o vreme. Intrând în magazin calm Frank luă sticla de Lafroig și un pachet de țigări, ridică mănunchiul de bani și i-l aruncă lui Mr. Thai pe tejghea zicându-i:

- Păstrează restul!

Mr. Thai dădu din cap aprobator privind circumspect spre camerele de luat vederi. Un fir de lichid de culoare incertă îi curgea bătrânului din ureche, iar Frank, care vru să-i spună că el nu fusese acolo, strânse din dinți. Își băgă pachetul de țigări în buzunar și privi câteva secunde sticla de whishey pe care ar fi vrut s-o deschidă chiar atunci și să bea o dușcă zdravană ca la bar, să închidă ochii și să se adâncească în sine însuși ca o siluetă topită de noapte.

de Cristian Biru