Poemul de duminică

În așteptare

Brațe fluide mă-nconjoară,

Ca niște valuri nevăzute,

Și când m-ating, pe cerul minții,

Se-arată solii unor gânduri

Care nu-și află dezlegarea.

De unde vin? Unde m-ar duce?

Nu sunt făcute din cuvinte,

Ci din străfunduri de oceane,

Prin care fulgeră înaltul,

Dar eu am timp de zăbovire:

Le las să treac-ncet ca norii

Și luminez în așteptare.

de Monica Pillat