Răsfrângeri
Te-am așteptat până la capăt,
Nădăjduind că ai răspunsuri
La întrebări și la neliniști
Ce nu își au pe lume leacul.
Și deodată ești cu mine:
Mă iei acasă de pe drumuri,
O potolire fără margini
M-adună și mă limpezește
Și mă aprind ca lumânarea.
Tu mă asculți pierdut în gânduri
Și-ntr-un târziu cutezi a-mi spune:
Dă-mi, de te-nduri, adăpostire,
Îmbracă-mă în straie calde
Și ia-mă-n brațe. Eu sunt Pruncul
Care-a murit și-acum învie.
de Monica Pillat
Comments