Călăuza
Cât timp ai fost Tu călăuza
Și-ai domolit necunoscutul,
Tăindu-mi cale înainte,
Nici n-am simțit ce e sfârșeala,
Am fost păzită totdeauna
De pasul Tău în așteptare.
Însă acum, de la o vreme,
Dai semn că ai rămâne-n urmă
Și mă îndemni s-o iau eu, prima.
Cum aș putea să-nfrunt stihia?
Cum am să știu care e drumul?
Mă înspăimânt, dar ești cu mine
Și istovirea Ta mă face
Să mă avânt ca niciodată,
Să Te alin și să Te apăr,
Să Îți veghez călătoria...
de Monica Pillat
O mică basilică bizantină în „Fortezza” din Rethymnon (Creta), iulie 2024 - fotografie de Laurențiu-Ciprian Tudor
Comments