Topografia absenței

poeme nescrise

uneori îți pare că ești în aceeași poveste

în care te scrii tot mai absent alteori

ești doar o smulgere din incontrolabil

mâinile-ți sunt străine te simți purtând o altă identitate

ești visul care tot revine ca o peliculă pe realitate

ce îți mai amintești?

privești dincolo de văl și

zilele celor pe care i-ai îngropat în

toate paginile tale sunt de un erotism incalificabil

umbra își perpetuează specia te ține ancorat

cu tentacule născute și crescute în cuiburile de șerpi

îți irosești până și ultimele gânduri să le

tai capetele. nu poți. ești doar unul dintre cei mai mulți

un condei care te penetrează și totuși

ce îți mai amintești? îți spui că

mâinile ți se împotrivesc gândurile te refuză și nu doar

femeia din poemele nescrise își vrea inimile înapoi

îți asculți pieptul dezgolit de aer apoi te cufunzi

în neliniște.

topografia absenței

îmi lipsești precum clipa;

însă nu în sensul în care mi-ar lipsi corpul 

sau atingerea-ți ce devine 

puls de gândire în contemplarea absenței

îmi lipsești atât cât să măsor timpul 

destinat tăcerii

lipsa ta este un glas care curge precum o cascadă

pe suprafața vidului – în el

exilul de sine este un templu fără altar

aproape că nu există nimic împotriva

singurătății de a exista,

poate doar șoapta pe care o aștept

și care-mi tremură în fiecare 

nod dizolvat și în artere.

în nemișcări

doar în scris mai poți să asculți

începuturile spunându-ți

la sfârșit despre cum îți vei întări

brațele despre cum

ți se vor scurge pietrele prin mâini

mările prin ochi și tot așa despre

un pământ nou din care să renaști

cu rădăcini noi tu mai vezi doar

clipa cum te naște murind încă un sacrificiu

încă o scenă de luptă de necuprins

vocile te acoperă pleci din

labirintul risipit și strigătele

se reîntorc în aceleași ecouri

acesta e singurul loc fără de care nu poți trăi

cel din oglindă rămâne același străin

întreaga ființă

îți numără cutele de pe chip te întrebi

dacă mai ești acolo și dacă mai poți să rămâi

în nemișcările sufletului.

congruențe

s-ar fi putut spune multe despre congruența

planurilor existențiale

s-ar fi putut picta în culori trecute prin sita

luminii și s-ar fi cernut nuanțe instabile

în mâinile celui care cerne totul s-ar fi rescris

ar fi existat pulbere de gânduri și praf expirat

de guri invizibile

în absența sunetelor s-ar fi resimțit tremurul

din cadența iertării

izolați,

ne-am fi putut imagina un călător cu pancarde

în mâini așteptând cuvintele tăcerii

ne-am fi scos acele și-am fi descusut

granițele din suflet fără să fi simțit rănile

furișați prin vene

am fi trăit cu un pansament pus pe cervicalul

uitării și poate că în noi ar fi rămas liniștea.

printre tăceri

frigul era precum o respirație albă.

în mine lumina era amnezică, o amorțire

întinsă peste un cadru

cernut ca de o mașinărie

centrifugală.

memoria căldurii se scufunda în anonimat.

cuvintele se agățau de o margine a singurătății,

existând dincolo de alb – din când în când

își pierdeau amprentele printre fisuri,

iar eu căutam să le extrag

aparent fără a le zgudui

universul.

nu am fost nicicând mai convins

de nevinovăția mea; însă din tăcerea lor

eu fabricam spații adimensionale.

mă hrăneam cu absența lor,

apoi trasam ziduri în jurul amprentelor

și râdeam. le priveam pe ascuns din întuneric,

iar prin acel văl,

lumina îmi dezvăluia un autoportret

capturat fidel într-o ramă zidită.

frigul își fixase tentaculele în mine.

respirația albă era a mea, reală și asimptomatică;

îmi doream să nu mai respir.

îmi căutam ieșirea și iubeam

centrifugalul care mă îndepărta de mine.

puteam să plec oricând,

adăpostit de întunericul complice.

și totuși, am rămas.

de Raul Cătălin Mihălcioiu

Raul Cătălin Mihălcioiu, născut în 27 mai 1986, este licențiat în științe economice, poezia fiind, însă, locul regăsirii cu sine. În 2019 a câștigat Premiul al II-lea la Concursul de poezie „Andrei Mureșanu” din Brașov, iar, în 2021,  Premiul „Panait Cerna”  la Concursul Național de Poezie „Panait Cerna”, Tulcea. A debutat anul trecut în revista „Luceafărul de dimineață” nr. 6/2025.