Te-am întrebat, orb, gol, flămând măcinătorul gând: „Ce-ai scris, Învăţătorule?” şi-am mângâiat, cuvânt după cuvânt, scrisul săpat cu degetu-n pământ. Ţi-am sărutat pios, în gând ochii profunzi şi blânzi ce-mi căutau rădăcinile sufletului dezgropându-le. Ţi-am inspirat la fel: pios, flămând, dar nu în gând Parfumul vorbelor, al verbelor ce-mi îndreptau stângăciile simţurilor metamorfozându-le. Mi-ai arătat prăpastiile dintre litere şi-n suflete cum bate vântul şi-am înţeles că am fi fost mai...