7 poeme

Dor

În chilia mea

absența sufletului tău

mă ucide.

Oricum m-ai ucis

din clipa în care m-ai zarit.

Eu…

Doborâre

Mă doboară

dorul de soare și flori,

dorul de izvoare…

Râsul ce-n mine încolțește

mă doboară…

Definiție

Sunt simplă

ca o lacrimă de copil…

Gânduri de vară

În depărtare, sufletul meu

a alergat, s-a răspândit

deasupra lanurilor

și s-a stins

ca un apus de soare.

Albastru

Din peisajul multicolor

care te-nconjoară,

eu,

sunt o picătură albastră

care-ți tulbură sufletul

și-ți dă contur

visului tău

de adolescent.

Apus de soare

Acolo,

unde cerul atinge pământul

totul este însângerat.

Acolo,

este sângele strămoșilor mei,

Acolo,

s-au împrăștiat merele roșii

căzute din poala unei țărănci…

Acolo,

sufletul meu striga fără-ncetare:

Apus de soare!

Visez

sa fiu mangaiata de fosnetul frunzelor

in tacutele clipe de toamna

strapunse cateodata

de vre-un strigat de cocor

sau de-un buchet

de crizanteme.

de Elena Bolfa

Elena Bolfa este născută în 1978 la Brașov și trăiește de 20 ani în străinătate. Lucrează în publicitate unde scrie articole de specialitate. Este unul dintre autorii prezenți în volumul III al antologiei „Povești călătoare, scrise de români din lumea largă”, coordonată de Ciprian Apetrei. apărută la Editura „Minela”, din București, în 2023.