Dor
În chilia mea
absența sufletului tău
mă ucide.
Oricum m-ai ucis
din clipa în care m-ai zarit.
Eu…
Doborâre
Mă doboară
dorul de soare și flori,
dorul de izvoare…
Râsul ce-n mine încolțește
mă doboară…
Definiție
Sunt simplă
ca o lacrimă de copil…
Gânduri de vară
În depărtare, sufletul meu
a alergat, s-a răspândit
deasupra lanurilor
și s-a stins
ca un apus de soare.
Albastru
Din peisajul multicolor
care te-nconjoară,
eu,
sunt o picătură albastră
care-ți tulbură sufletul
și-ți dă contur
visului tău
de adolescent.
Apus de soare
Acolo,
unde cerul atinge pământul
totul este însângerat.
Acolo,
este sângele strămoșilor mei,
Acolo,
s-au împrăștiat merele roșii
căzute din poala unei țărănci…
Acolo,
sufletul meu striga fără-ncetare:
Apus de soare!
Visez
sa fiu mangaiata de fosnetul frunzelor
in tacutele clipe de toamna
strapunse cateodata
de vre-un strigat de cocor
sau de-un buchet
de crizanteme.
de Elena Bolfa
Elena Bolfa este născută în 1978 la Brașov și trăiește de 20 ani în străinătate. Lucrează în publicitate unde scrie articole de specialitate. Este unul dintre autorii prezenți în volumul III al antologiei „Povești călătoare, scrise de români din lumea largă”, coordonată de Ciprian Apetrei. apărută la Editura „Minela”, din București, în 2023.