Nu e om să nu se fi bucurat măcar o dată în viață la vederea unui copac. Nu e fotograf să nu fi fotografiat măcar o dată unul. Cu rădăcinile în pământ și coroana în cer, copacii unesc cele două lumi și, pentru cine vrea, unesc chiar mintea și sufletul.
Copacii adună în ei cele patru elemente de bază ale materiei. Apa le circulă prin vene, aerul le hrănește frunzele, în glie își au punctul de sprijin, iar focul le poate țâșni pe dată din trup. Copacii sunt semn, copacii sunt urmă, copacii sunt umbră a lui Dumnezeu pe pământ.
Acest proiect fotografic a pornit, așa cum mi se întâmplă de cele mai multe ori, involuntar, din simpla încântare de a fotografia copacii. Treptat și parcă de la sine, el s-a coagulat în jurul noțiunii de „caracter/caractere”, cu toate sensurile ei: ansamblul însușirilor unei persoane, personalitate morală fermă, personaj de operă ficțională, trăsătură distinctivă a unui lucru și, în fine, semn grafic, literă sau ideogramă. Acestea toate – și mai mult decât atât – sunt copacii. Ei stau pe loc, nu pleacă nicăieri. Ne așteaptă, cuminți, să îi privim cu luare-aminte.
Fotografii și text de Andrei Baciu
Opmerkingen