Proiectul Dobrogea

• Proiectul Dobrogea este conceput și realizat integral de către Mircea Bezergheanu, până în prezent exclusiv din fonduri proprii. Dacă doriți să susțineți financiar acest proiect unic, cu sume oricât de mici, vă rugăm să sunați la numărul de telefon 0726388140, pentru detalii.

Am fost totdeauna fascinat de profesionişti, de cei siguri pe sine, care ştiu ce fac şi o fac cu pasiune. Evident, cu rezultate excepţionale. Una dintre experienţele mele care se anunţa traumatizantă s-a petrecut într-o clinică de chirurgie maxilofacială. Contrar oricăror aşteptări intervenţia a durat puţin, fără nicio traumă, iar recuperarea a fost liniară, lipsită de orice dureri, deşi mă aşteptasem la ce ar fi fost mai rău. Am rămas impresionat, am căutat relaţii despre doctor, am aflat că s-a întors în România după ce a profesat inclusiv în SUA la cel mai înalt nivel şi ca urmare am redefinit profesionalismul.

Da, avem şi în România astfel de oameni, care deşi şi-au petrecut o parte din viaţă în afara ţării, au preferat să se întoarcă aici, din diverse motive. Mi-au reţinut totuşi atenţia cei care n-au făcut-o pentru oportunităţile de afaceri sau pentru vadul comercial potrivit activităţii lor. Ci pur şi simplu pentru că sunt îndrăgostiţi de frumuseţea şi autenticitatea unor locuri, pure încă, în ciuda asaltului civilizaţiei. Sunt chiar şi străini fascinaţi de România. Vezi bunăoară prinţul Charles sau Charlie Ottley, jurnalist, producător şi realizator TV britanic, care s-a stabilit în satul Șirnea, din judeţul Braşov. N-am amintit întâmplător de el, întrucât pe lângă documentarele Wild Carpathia, Flavours of România sau diverse episoade şi clipuri de promovare a României, a realizat în 2021 filmul Wild Danube (Dunărea sălbatică – Amazonul Europei). Ajungem astfel în minunata şi fascinanta Dobrogea, care nu se remarcă doar prin delta fluviului.

Sunt foarte mulţi iubitori ai acestui tărâm, printre care mă număr şi eu. Foarte mulţi fotografi realizează imagini extraordinare, fie că vorbim de floră, faună sau peisajele unice ale acestei regiuni geografico-istorice. Unul dintre ei se remarcă însă, fiind de departe cel mai titrat – un fel de doctor în Dobrogea. Evident, într-o Dobroge a sufletului și nu în cea disecată de cine știe ce discipline științifice.

Mircea Bezergheanu este un fotograf și artist vizual român, originar din Galați cunoscut prin proiectele anterioare de fotografie documentară, wild‑life și peisaj. Chiar dacă a debutat în fotografia de modă, portret, nud artistic și a avut colaborări internaționale (stabilindu‑se în Spania), a fost ambasador al mai multor branduri de aparatură fotografică, a organizat seminarii și ture foto în București, Apuseni, Tenerife, în ultima perioadă a acordat o atenție specială zonei Dobrogea.

A creat o serie de filme și expoziții dedicate Dobrogei, precum „Dobrogea, tată, Dobrogea!”, prezentată la Iaşi în 2022 și episodul doi – „Căutând o legendă”. Proiectul vizual include filmări din dronă, documentare viu-colorate, iar versiuni complete spre vizionare sunt disponibile online.

În 2024, a publicat un album foto/video impresionant despre flamingo roz (Phoenicopterus roseus), iar recent, în 2025, a organizat tabăra „Terra Constantiana” pe malul Mării Negre o experiență de storytelling vizual în Dobrogea. Fotojurnalistic, a capturat viața bunicilor și tradițiile de la stânele dobrogene, vestigiile istorice, precum și fauna endemică (prigoria, pescărușul albastru, dihorul, șacalul). Atenția specială de care pomeneam se concentrează mai ales asupra munților Măcin.

O sumară analiză tehnică a stilului său ar trebui rețină următorele aspecte. Este foarte recognoscibil și are câteva caracteristici bine conturate, mai ales în contextul Dobrogei și al fotografiei de păsări. Bezergheanu caută și exploatează lumina joasă – orele de aur (răsărit, apus), când soarele scaldă cadrele în tonuri calde. Mai ales în Dobrogea, lumina aceea specială, filtrată de praf, umiditate sau ceață, devine un personaj în sine în fotografiile lui. Imaginile au culori vibrante, dar nu false. E atent la nuanțe – roșul Dobrogei, galbenul și verdele stufului, albastrul intens al cerului.

Chiar și în cadrele cu păsări, fundalurile cromatice dau viață imaginii. Fotografiile lui nu sunt doar documentare, ci evocă o stare – liniștea dimineții în Deltă, vuietul vântului în stepă, răceala iernii. Păsările devin aproape personaje lirice în peisaj. Foarte bine stăpânite sunt focusul, claritatea și adesea folosește teleobiective lungi care comprimă perspectivele.

Dar, la fel de bine, lucrează și cu obiective wide pentru peisaj, surprinzând scenografii largi în care introduce elementul faunistic. Fotografiile de microfauă sunt și ele perfect subliniate, nu doar prin subiect și cromatică, dar mai ales prin exploatarea profunzimii de câmp.

Pentru Bezergheanu, Dobrogea nu e doar loc de pozat păsări, ci o poartă spre povești geologice, istorice și biologice. Fotografiile sale surprind relieful specific (dealurile vechi, stâncile, texturile pământului), integrate armonios cu fauna, localnicii și istoria. Nu e genul de fotograf care să caute doar close-up cu o pasăre pe o crenguță. În multe imagini, pasărea devine parte a poveștii vizuale, cu mediul înconjurător la fel de important ca subiectul. Stilul său e impregnat de cunoștințe despre natură. Nu fotografiază întâmplător – știe locuri, specii, comportamente, și asta se simte în autenticitatea fotografiilor sale. I-as rezuma stilul ca fiind luminos, cald, atmosferic, minimal, poetic, documentar.

Însă toate aceste informaţii interesante şi valoroase trec într-un plan secund.

Trebuie subliniată „forța de tracțiune” pe care munca și pasiunea unui singur om o poate exercita asupra unei lumi întregi, evident într-o direcţie dezirabilă. În zona localității Greci, din județul Tulcea, la poalele munților de care pomeneam, există un stejar vechi de peste trei sute de ani, cu o coroană bogată și rotundă, dar complet necunoscut până deunăzi. Izolat de alți copaci și aflat într-un loc de o frumusețe răpitoare (între munte și aflorimentul stâncos denumit Pietrele Mariei), stejarul a fost totuși un obiectiv turistic foarte puțin cunoscut. Mircea Bezergheanu a realizat de-a lungul mai multor anotimpuri serii întregi de fotografii ale acestui arbore. Nu doar că l-a fotografiat în diverse lumini şi ipostaze, dând dovadă de infinită imaginaţie, dar l-a şi venerat. Publicând aceste fotografii pe site-urile sale, pe Facebook și alte rețele sociale, stejarul a devenit cunoscut și a căpătat numele de Copacul lui Bezergheanu. Acum a devenit un centru de atracție.

Eu l-am vizitat în extrasezon, într-o zi destul de urâtă. Totuși, când am plecat de acolo, pe distanţa de vreo doi kilometri m-am intersectat cu mai mult zece mașini care aveau copacul drept destinaţie. M-am bucurat că mă trezisem devreme și am putut să-l îmbrățișez fără să fiu stânjenit de privirile turiștilor de suprafață, care bifează obiectivele doar pentru a le trece pe răboajele ținute în online.

Cel mai recent proiect al său, „Proiect Dobrogea” este un uriaş efort artistic și documentar, de promovare şi alertă asupra diversității și bogăției Dobrogei, atât pe plan local, cât și internațional. Materialele adunate sunt mai mult decât fotografii – sunt filme, expoziții, ateliere care îmbină artă, tehnică și narativ, oferind audienței o experiență multisenzorială asupra căreia vom reveni.

Deşi nu l-am cunoscut niciodată pe Mircea omul, iar pe fotograf doar din imaginile sale, am simţit că există o conexiune între el şi ţinutul dobrogean, care trece şi de profesionalism şi de pasiune şi chiar de dragostea faţă de natură. Remarcasem acum câţiva ani un motto scris de el pe site-ul „În tufişuri”, pe care l-am mai citat odată în paginile acestei reviste. Este însă prea frumos ca să nu îl reiau: „Dacă poţi să-l vezi, dacă poţi să-l visezi, dacă poţi să-l doreşti, dacă poţi să-l iubeşti, tărâmul ascuns din Dobrogea te va primi şi pe tine, egal cu soarele, cu marea, cu cea mai mică gâză, cel mai frumos fluture, cu cea mai rară pasăre, cu vântul, cu focul, cu haita pierdută de Lupi, care încă mai trăieşte în inima mea”.

În aceste cuvinte, în ceea ce face Mircea Bezergheanu și mai ales în modul în care o face, stă cuibărită legătura ancestrală a unei fiinţe, întâmplător om, cu mediul din care face parte. Un mediu al cărui frumuseţe îl fascinează în aşa mare măsură încât lacrima pe care o simte spectatorul atunci când privește și simte rezultatul muncii sale, nu provine de la privitor, ci direct din emoția artistului. Asta vibrează chiar şi în scurtele și aparent frivolele materiale pe care le postează pe Facebook, de exemplu.

Trebuie subliniată uriaşa lui dedicare şi putere de muncă, lucrând singur: de la drumurile străbătute, la orele de pândă, la căldura şi frigul îndurate cu adunarea materialelor, apoi cu sortarea şi procesarea fotografiilor, iar mai nou cu alcătuirea trailerelor video, (unde veţi remarca simbioza cu versurile Lilianei Bujor). Documentarele anterioare despre Dobrogea, cu micile stângacii aferente începutului sunt comparabile cu cele realizate de C. Ottley care, evident, a avut în spate o uriaşă echipa de producţie și resurse aproape nelimitate oferite de Netflix și Travel Chanel, printre altele.

Mircea Bezergheanu este un fotograf complet şi complex, însă aceste atribute sunt aşezate deasupra unei simplităţi care îl face perfect integrat în natura ţinutului. De aceea Proiect Dobrogea captează esența Dobrogei prin artă vizuală, documentare, formare și educație. Nu este doar un album sau un film, ci un întreg univers creativ interconectat: fotografie, film, tabere, expoziții. Dragostea şi legătura lui Bezergheanu cu Dobrogea, cu orice fir de iarbă, cu cea mai mică gâză, se simt în tresărirea pe care o are spectatorul urmărind fotografiile şi filmele sale. Arta lui trebuie privită, trebuie consumată, fără a ne gândi, nici măcar o clipă la costuri, pentru că nici uriașul său efort și nici rezultatul muncii sale nu se pot cuantifica în bani. Iar beneficiul nostru este și el neprețuit.

Văzându-l străbătând munții lui dragi cu statura și hotărârea unui spartan neînduplecat, nu pot să trag decât o singură concluzie: Dobrogea este floarea de cireș a samuraiului Mircea Bezergheanu, la care luptătorul dârz revine din când în când, să-și golească sufletul de relele lumii. Dacă veți cunoaște Dobrogea prin ochii lui, va fi la fel și pentru voi.

de Eugen Gomboș