Frumosul din interior

... sau frumusețea care stă în ochii privitorului

Toată lumea a auzit de expresia „frumuseţea stă în ochii privitorului”. Eu am aflat şi ce înseamnă. Crezusem că e un fel de a spune, legat de gusturile cuiva. Cineva poate găsi frumoasă o pictură, în timp ce altcuiva nu îi place deloc acelaşi tablou. O expresie colocvială, în orice caz un truism. O evidență ce nu spune nimic profund ori nici măcar nu spune ceva.

Ei bine, acum câteva zile am pătruns adevăratul sens al expresiei. În plimbările mele cu aparatul de fotografiat în mână, în general căutând păsări, toamna şi peisajele ei, absolut întâmplător am cunoscut autorul fotografiilor de față.

Motivele pentru care ceva ne place sau nu sunt multiple. În principal se pot împărți în trei categorii. Prima şi cea mai puţin importantă este însăşi estetica obiectului supus analizei. Deşi, într-adevăr, gusturile diferă, ştim, măcar datorită convenţionalului din societatea/cultura în care ne-am format, că ceva este frumos, urât, lipsit de interes, fad din punct de vedere vizual etc.. Există o scară convenţională a acestor aprecieri.

În al doilea rând sunt o serie de factori externi fiecăruia dintre noi, dar care ne influenţează cu destul de mult impact: timpul liber ori mai degrabă lipsa lui, starea de sănătate, problemele, necazurile, diverse activităţi care ne sustrag, atât fizic, cât mai ales intelectual de la actul contemplării ș.a.m.d..

În fine, ultima şi cea mai importantă categorie de motive, capabilă să ne determine să descoperim şi să apreciem frumosul, în ciuda celorlalte două categorii amintite pe scurt, ţine de persoana fiecăruia. Desigur, avem în vedere deopotrivă educaţia şi gradul de cultură, dar mai presus de acestea există un dat al fiecărei persoane, ce ţine de fire, de sensibilitatea care facilitează emoţia, empatia şi capacitatea de a identifica şi de a extrage frumosul din jur. Iar un asemenea frumos există aproape peste tot, atât timp cât există o predispoziţie, o deschidere spre selectarea lui.

Văzul este simţul care contribuie în proporţie de peste 80% la bagajul cunoştinţelor noastre, îmbogăţindu-ne mai ales din punct de vedere spiritual. Tot ceea ce vedem în jur şi identificăm a fi valoros din punct de vedere estetic, fie că îl păstrăm în amintire (să nu zic suflet), fie în fişierul unui telefon, fie în alte modalităţi, ne îmbogăţeşte. Minunatele peisaje ale naturii ori cele urbane sunt unele dintre aceste bogăţii.

Permiteţi-mi atunci să vi-l prezint pe Cristi: Cristian Pavăl locuieşte în satul Rotbav, din judeţul Braşov. În pragul vârstei de jumătate de secol, îşi vede conştiincios de serviciul care îl ridică destul de devreme din pat şi îl scoate în mijlocul naturii, fiind coordonator de pescuit sportiv.

Departe de a fi plictisit de aceeaşi veşnică privelişte este, dimpotrivă, fascinat de spectacolul minunat al cerului şi al apei, al soarelui şi al ceţii, al culorilor sau al păsărilor pe care le vede. În fața sa stă zilnic același colț de lume, dar el îl observă de fiecare dată altfel: fie în măreția sa, fie în amănuntul naturii, dar mereu cu ceva mai mult decât privirea ochiului.

Deşi n-a pus niciodată mâna pe un aparat de fotografiat, toate imaginile fiind realizate cu telefonul mobil, deși nu are niciun fel de cunoştinţe de tehnică (echipament, expunere, focalizare) sau de compoziţie (geometrie, punct de interes, contrast, spaţiu negativ, regula treimilor etc.), de utilizarea luminii sau a perspectivei şi a punctelor de fugă, are totuşi o extraordinare viziune artistică. Imaginile sale sunt rodul evident al unui talent nativ, dar şi mult mai mult decât atât. Anume rezultatul acelei sensibilităţi şi trăiri interioare care ignoră frigul de afară, îl face să uite de neajunsurile inerente vieţii şi îl opreşte preţ de câteva minute să privească, să încadreze şi să declanşeze. Impactul generat de fotografiile sale este cel al unui narativ vizual, adesea dramatic, dar extaziant de frumos, reuşind să transmită prin fotografie idei şi emoţii.

Da, imaginile sunt frumoase, dar ce are asta de-a face cu „ochii” privitorului? Ce înseamnă că frumuseţea este în ochii privitorului? Veţi spune că lui Cristi îi este relativ uşor să realizeze astfel de imagini dacă mai mereu este pe baltă. Dar dacă așa stau lucrurile, de ce nu au imortalizat aceste peisaje toți cei care au trecut pe acolo? Și vă asigur că sunt mulți, foarte mulți, în fiecare zi, care nu bagă de seamă nimic din jur. Să vă explic!

Încep prin a observa că ochii sunt doar organul primei percepţii. În realitate vorbim de ceea ce unii denumesc suflet; dar eu ştiu că nu de suflet este vorba, ci de ceva real, dar probabil la fel de puţin înţeles. Anume de creier. De acest organ de control al sistemului nervos central, capabil să producă raţiune, emoţie, conştiinţă. Iar la unii oameni, aşa cum este şi cazul lui Cristi, frumosul produce, în plus, o magie. Acea parte din imagine care excede raţiunii (înţelegerii) se transformă în emoţie şi pătrunde în conştiinţa lui, determinându-l să admire, să aprecieze și să valorizeze ceea ce vede, sub forma acestor imagini. Deşi spuneam că nu are niciun fel de cunoştinţe de estetică sau de fotografie, observăm că există totuşi o gândire, o concepere a cadrelor surprinse, o muncă dătătoare de echilibru. Dincolo de toate, există acea sensibilitate pe care eu o traduc în disponibilitatea de a admira şi aprecia, prin care frumusețea lumii devine frumusețea lui, iar prin intermediul fotografiilor realizate și frumusețea noastră.

În definitiv frumuseţea care stă în ochii privitorului nu înseamnă nimic altceva decât un singur lucru: eşti capabil să vezi frumosul din afara ta, numai dacă există un mare frumos şi în interiorul tău. Pregătit prin educaţie, orientat de societate, purtat de plăcerile, dar mai ales supus de neplăcerile vieţii, modelat de totalitatea experienţelor tale (înaintând în vârstă devii totuşi ceea ce eşti în fondul tău uman, în esenţa umanităţii tale). Iar privind imaginile lui Cristi, cred că el nu este doar un storry teller vizual (căci asta este, chiar dacă nu își dă seama), ci mai ales şi mai important, un sufet frumos! Drept pentru care îl felicit din toată inima!

Material realizat de Eugen Gomboș