Muzeul Satului
Căsuțele
Cu acoperișuri de paie,
Porțile care adăpostesc
Sub pleoape
Câte un soare de cenușă,
Iarba care, la o simplă atingere,
Se poate aprinde,
Țarina olarilor
Pe care se urcă și se coboară
Cu pași de șoapte,
Oalele expuse pe rafturi
În fața unei căsuțe albatre,
Lemnul doarme somnul unei
Veșnicii nou-născute.
Lacul care suflă
În pânzele morilor
De vânt,
Exersând zborul pe loc,
Intrarea pe alei,
Câte o bornă kilometrică
Pe fiecare,
soră cu resemnarea.
Și printre toate acestea
Trecem de parcă
Bătăile inimii
Ne-ar fi
Pașii.
***
Înaintea unei
Întâlniri
Mă agit,
Devin irascibil,
Dezordonat,
Până și
Umbra
Mi-o șterg de praf,
De nădușeală,
Iar timpului îi aranjez
Papionul de smoală,
Șoptindu-i la ureche
Despre eleganța sa proverbială,
Cu iz de hoit.
Într-un final,
Ies din casă,
În pas alert,
Mă concentrez
Să o iau
Pe scurtătură,
Să fiu printre primii
Care așteaptă
Autobuzul,
Trenul.
Pentru mine,
Punctualitatea,
Când ajung înaintea
Celuilalt la locul de întâlnire,
E un ac de croitore
Pe care i-l înfig
Timpului
Oblu
În inimă.
de Savu Popa
Comentários