Unde ești?
Unde ești?
Unde să fiu?
Lângă tine-n străveziu.
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Să mă-mbraci în mila Ta,
Când mă tem, să mă aduni,
Când mi-e rău, să mă îmbuni,
Când mi-e noapte, să m-alini,
Când mă spulber, să mă-nchini,
Că și eu, până mă rup,
Am să-Ți fiu suflet și trup.
Prag
I se spunea că moartea
Se-apropie ca o hoață,
S-o ia pe neștiute.
Dar ea simțea lăuntric
Cum o cuprinde taina,
Când inima găsește
Ieșirea din strâmtoare.
O sfătuiau să uite
Ce-ar fi lăsat în urmă,
Atunci când sta să plece,
Fără să se clintească,
În pat, din așternuturi.
Dar ea, ca niciodată,
Era în două locuri,
Captivă încă-n lume
Și totuși depărtată,
Ca ceața și ca vântul,
Afară și-năuntru,
Fără să vrea să piardă
Nimic din ce trăise,
Nimic din ce-ncepea...
de Monica Pillat