top of page

Diptic poetic

Unde ești?

 

Unde ești?

              Unde să fiu?

Lângă tine-n străveziu.

Atunci, Doamne, Te-aș ruga

Să mă-mbraci în mila Ta,

Când mă tem, să mă aduni,

Când mi-e rău, să mă îmbuni,

Când mi-e noapte, să m-alini,

Când mă spulber, să mă-nchini,

Că și eu, până mă rup,

Am să-Ți fiu suflet și trup.

 

Prag

 

I se spunea că moartea

Se-apropie ca o hoață,

S-o ia pe neștiute.

 

Dar ea simțea lăuntric

Cum o cuprinde taina,

Când inima găsește

Ieșirea din strâmtoare.

 

O sfătuiau să uite

Ce-ar fi lăsat în urmă,

Atunci când sta să plece,

Fără să se clintească,

În pat, din așternuturi.

 

Dar ea, ca niciodată,

Era în două locuri,

Captivă încă-n lume

Și totuși depărtată,

Ca ceața și ca vântul,

Afară și-năuntru,

Fără să vrea să piardă

Nimic din ce trăise,

Nimic din ce-ncepea...

de Monica Pillat

27 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page