Holbav

Ținutul unde sufletul plutește

Mai întâi a fost un foșnet discret, pe cât de scurt, pe atât de concret. Eram foarte obosit după ce, ca de obicei, mă trezisem în toiul nopții, condusesem vreo trei ore și urcasem gâfâind dealurile Holbavului. Nu m-a lăsat inima să mă opresc și să risc să mă prindă răsăritul în umbra văii, iar acum, revenit jos, în luminișul unde lăsasem mașina, nu îmi doream decât să mă întind zece minute. Foșnetul de lângă mine nu mi-a permis, totuși, asta și, privind înspre el, am văzut o frunză de toamnă – toamnă era – așezându-se lin pe pământ. Deși nu voiam decât să închid un pic ochii, nu am putut să nu mă întreb de unde a venit frunza, dat fiind că deasupra mea nu era nici un copac, ci doar cerul albastru. Nu am avut timp să duc gândul prea departe. Ce luciditate, dacă nu una convenabilă și comodă, este aceea care-și ține capul doar în jos, numai înspre beznele lumii? Și, dacă tot suntem aici, dintre toate ale noastre, la sfârșit, ce trebuie să rămână? La încheierea zilei, la capătul nopții – ce va conta? Un nou foșnet, parcă ceva mai apăsat, o nouă frunză pe care vântul, maestrul de ceremonii al mângâierii, o depunea hotărât pe iarbă. Atunci, dintr-un imbold necunoscut, am ridicat privirea: nu una, nu două, nu nouăzeci și nouă, ci sute și sute de frunze tremurau minunat pe cerul senin, legănându-se ca niște vietăți vegetale trimise în solie din tării. Veneau și veneau, șopteau și, mai ales, pluteau în oceanul albastru de deasupra. Așa am făcut, acolo și atunci, una dintre cele mai frumoase fotografii pe care le-am făcut vreodată. În rest, însă, am făcut fotografii ori de câte ori am fost copleșit de emoție pe dealurile Holbavului, satul din vecinătatea Brașovului, pe care îl vizitez de mai bine de zece ani. Aici, liniștea vie se naște din picături de lumină și din cântec de greieri, iar aburii ridicați din pământ, dimineața, spală în binecuvântare copaci și flori, oameni și animale, zâmbete, tristeți și mirări. Așa se face, iubite privitorule, că am alcătuit acest proiect fotografic, împărțit în capitole, momente ale anului, stări și speranțe. Mi-e greu acum, că totul e gata. Mai că aș fi vrut să nu fie. Mă voi întoarce, totuși, mereu mă voi întoarce, la Holbav, ținutul cu frunze ce zboară în cer și așa până pe pământ. Ținutul unde, ca și ele, sufletul, când vrea, plutește.

Text și foto de Andrei Baciu

Andrei Baciu este doctor în literatură și profesor. Locuieşte în comuna Râfov, județul Prahova. Publică fotografii şi articole în diferite reviste şi site-uri, naţionale şi internaționale, fiind și coautor al volumului „De ce fotografia?”. Convingerea lui este că între fotografie şi poezie nu există, de fapt, nici o graniţă. „Fotografia este, de asemenea, plină de lirism, căci, undeva, acolo sus, ele se întâlnesc, se con–topesc. Fotogralism. Dacă literatura caută, prin cuvinte, Cuvântul, fotografia revelează lumina din Lumină”. Aceasta este premiza demersului de exprimare vizuală al lui Andrei. Fascinat până la obsesie de puterea fotografiei de a mărturisi, crede și el că lumea e „bună prin scop, frumoasă ca facere, complexă ca vieţuire şi spirituală prin materialitate” (Horia Bernea). Andrei Baciu a publicat fotografie și articole în LensWork, Photo Magazine, Chip Foto-Video, Foto4All, Fotoblur, Landscape Photography Magazine, LiterNet.ro, foto-magazin.ro ș.a.m.d.. A avut importante expoziții personale și colective la Cernăuți, Teheran, Buhalnița, Iași, Ipotești, Varșovia, Wroclaw, București, Haga, Ploiești, Lucca (Italia), Cluj, Lyon, Brașov, Amsterdam, London, Gura Humorului, Bușteni etc. Compoziția muzicală ”Haiku from Romania” este bazată pe proiectul ”Winterly Haiku” series. Fiind un artist apreciat, Andrei Baciu a dat o serie de interviuri în engleză și română și a primit o sumedenie de distincții: Shoottheland.com – November 2013 edition – câștigător, The National Touristical Photography Salon (Romania), December 2013 – două premii I, la categoriile Peisaj și Portret, Photo Romania Festival 2013 – câștigător al secțiunii Peisaj etc.. Pe Andrei îl puteți găsi pe site-ul său (http://www.andreibaciu.ro/) și pe contul său de facebook: (https://www.facebook.com/andreibaciu00).