Recomandarea de săptămâna aceasta este volumul „Dincolo de sârma ghimpată” scris de James D. Shipman, publicat la editura „Humanitas”, colecția Raftul Denisei, (2024) în traducerea poetei Emiliei Ivancu. Nu mă așteptam ca o carte despre Auschwitz să mă mai surprindă. Eram aproape sigur că știu multe pe temă, din cărțile citite și din filmele documentare și artistice văzute. Cu toate acestea, sunt sigur că nu am mai citit nimic asemănător pe un subiect atât de grav. Cartea este incredibil de dinamică (are ritmul unui roman de acțiune), iar narațiunea este condusă (în interiorul unui eveniment dat) admirabil. În general, gravitatea, ca spațiu închis, întunecat chiar, este o stare lentă, așa că o cadență rapidă (fără a se aduce vreun prejudiciu subiectului și fără a diminua aspectele morale, metafizice) este ceva ce nu pare compatibil. Și totuși... Acest roman dovedește că o poveste de dragoste poate crește pe nerespirate, că poate integra inspirat descrierea întregului sistem de relații a acestui stup al morții care a fost acest odios lagăr, că poate fi o pledoarie pentru libertate și acea ultimă demnitate care nu-ți poate fi luată. Mi-a plăcut mult felul în care narațiunea te poartă ca pe niște valuri ale posibilității; mi-au plăcut întorsăturile și meterezele la care nu te aștepți. Cu toate astea, volumul te lasă trist pentru că îți readuce aminte că răul (vedem și în jurul nostru și al țării) nu este niciodată definitiv înfrânt, că bestialitatea naturii umane repune mereu în discuție crima și sadismul. Marea întrebare a cărții are în vedere alegerea pe care o putem face: în situații extreme vom lupta doar pentru propria supraviețuire sau vom fi gata să ne punem în pericol preocupându-ne (și) de supraviețuirea celorlalți? Apoi: cât de mare este compromisul pentru a ne salva? Da, recomand acest volum (de la Humanitas Fiction) fără rezerve pentru că trebuie să nu uităm niciodată, pentru că adevărul trebuie (în fapt) recucerit zilnic!
de Laurențiu-Ciprian Tudor