Noi poeme corsicane

Ghjacumu Thiers: profesor emerit al Universității din Corsica, doctor în lingvistică, fondator al Centrului Cultural al Universității din Corsica, pe care l-a condus timp de 20 de ani, profesor de limbi clasice, cercetător, îndrumător de teze de doctorat și director spiritual al mai multor elevi și studenți ai săi (care au devenit scriitori, artiști, personalități ale insulei, printre care Patrizia Gattaceca), Ghjacumu Thiers (născut în 1945, la Bastia) este, de asemenea, romancier, dramaturg, eseist, poet, textier și traducător al poeziilor lui Paul Valéry în limba corsicană. Printre altele, a tradus din italiană în franceză cartea lui Salvatore Viale, „Obiceiurile și moravurile corsicanilor” (Editura „Albiana”, Ajaccio, 2021). A tradus și poeți contemporani, precum José Manuel de Vasconcelos („În jurul craterelor”, antologie în patru limbi: portugheză, franceză, corsică și română, „Albiana”, 2024) sau Denisa Crăciun („Danse Lilith/Balla Lilith”, ediție bilingvă franceză/corsică, Editura „Unicité”, Paris, 2023). Cel mai complex și activ scriitor al mișcării de renaștere culturală numită „Riacquistu”, Ghjacumu Thiers continuă cu energie misiunea începută în anii șaptezeci. Prezidează două organizații („Academia Corsa di i vagabondi” și „Cunsigliu di a Lingua”) al căror scop este extinderea limbii corsicane în toate domeniile vieții: cultural, social, economic, spiritual, etc.. Cel mai important romancier de limbă corsicană, Ghjacumu Thiers a publicat peste treizeci de opere: romane, piese de teatru, lucrări de specialitate, volume de poezie.  Trei dintre cărțile sale au fost traduse în limba română: romanul „Parfum de glicine” (tradus de Dana Marina Dumitriu și prefațat de Florea Firan, Editura „Macedonski”, Craiova, 1996), piesa de teatru „Memoria di l’acqua/Memoria apei” (ediție bilingvă, traducere în limba română de Dana Marina Dumitriu, Editura „Aius”, Craiova, 2004) și volumul de poezie „In e dite” (publicat în limba corsicană la Editura „Albiana”, Ajaccio, 2007 și în limba română la Editura „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2008, trad. Maria Aldea). Poemele din grupajul de mai jos au fost selecționate din: volumul „L'Arretta bianca” („Popas alb”, Editura „Albiana”, Ajaccio, 2006; tradus în franceză de F. M. Durazzo, sub titlul „La halte blanche”, „Albiana”, 2004 și în italiană de Emilio Coco, sub titlul „L’attimo pietrificato”, Editura „Sentieri meridiani”, Foggia, 2007) și din volumul „Passa è veni” („Du-te-vino”, Editura „Albiana”, 2010).

Cei din insule

Stai nemișcat

prefă-te

că nu respiri

până intră

Alba-n sat

apoi du-te

la colțul casei

de unde se zărește

iazul adormit

și-adulmecă Elba

și briza toscană

cu miresmele florilor de jasmin…

și-apoi lasă-le să croncăne

ciorile

ce zic că trăim ca într-o închisoare

noi, cei din insule.

O nerozie, da, o nerozie…

Se spune că Diavolul nu suferea această floare

porunca marelui duce fusese îndeplinită

până în ziua când venise grădinarul

până peste cap îndrăgostit

și ne adusese în dar

o crenguță

cu flori albe și galbene, răspândind

numai miresme amețitoare

numai iubire…

când te chem Iasmina îți zic

ca numele tainic să-ți rămână, e periculos

cei din familia Medici mă vor

la moarte osândit.

Ia crenguța asta,

cu tine pe celălalt mal,

mi-am pus într-însa inima

și dorul ei sfâșietor.

Ce spune vocea

Vocile astea erau oameni

chip, inimă

de ciobani priveghind

erau întruchipări ale eternului gând

de a face Atena

Troia, Alba, Roma,

Ierusalimul fântână

și Veneția undă

Vocile astea erau firul

săltăreț peste frontierele

ce au despicat Europa,

Maghrebul și mai apoi Levantul,

căruia i se împlinise sorocul,

erau drumul ambrei

Talmudul și Biblia,

zicerile Coranului…

Vocile astea erau piatra

zbârcită de atâta trudă,

uleiul savuros al măslinului,

roza vânturilor

în grădina marină

și nenumăratele serenade

din noapte ivite

la vremea iubirii

frontiera se între-deschide

și crapă precum coaja timpului

curbura-i ideală

pe creasta valului

funia păstrează mirosul călătoriei

pe malul ce se înfierbântă

o sumedenie de noi descoperiri

vor face purtătorii acestor voci.

O soartă de așternut pe hârtie

Alb

cum e spuma spumegândă a piscurilor sure

steiul sfărâmițat

spuză redevine

particulă

pulbere

suspin infinitezimal de delfin

O, cine cheamă, te tot cheamă

pe malul măturat

de milenare furtuni

ziua de mâine aducând-o

Albă fără prihană

și totodată ardezie a sângelui

atunci nu mai contează

că mă înspăimânt

de visele spulberate

într-o zi se poate

reclădi Atena, Sparta

una întruchipare a minții cealaltă a vigorii trupului

surori gemene

destine îngemănate

respirând aceeași pace?

Aeroporturi

Zborurile de linie și călătoriile de la Ilion

îți prilejuiesc întâlniri frumoase

în aeroport

Casandra a răcit cu voce răgușită spune că ajunge la timp

și se plânge în difuzor că nimeni

nu o bagă în seamă

că trece timpul și viața

și Uliși rătăciți caută poarta de îmbarcare

nerăbdători să ajungă acasă

după îndelungata călătorie

să ofteze ușurați

să găsească focul aprins în sobă

și în vatră clocotind ceaunul

cu gust de remușcare

toate ușile sălilor de așteptare

larg deschise sunt spre veșnicie

(Atena, 2008)

Poem

Poemul, nu înseamnă oare

să știi clar și net

că rana din piept

nu se poate închide

decât atunci când în ochi

ni se va oglindi

apa calmă

a eternei absențe?

Traducere în limba română: Denisa Crăciun

Denisa Crăciun (n. 1977) este poetă, traducătoare de poezie, membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Brașov) și cercetător asociat la Universitatea Clermont-Auvergne (Franța). Este doctor în literatură comparată cu o lucrarea ce tratează tehnica punerii în abis în opera romanescă a lui Umberto Eco (Universitatea Clermont-Auvergne, 2016). Este licenţiată în teologie şi literatură franceză (Universitatea din Craiova, 2004) şi absolventă a masterului „Littératures modernes et contemporaines” (Universitatea Clermont-Auvergne, 2007). A publicat trei volume de poezie în limba franceză: „Cennare è foccu di ogni vita” (2006), „La Fleur de figuier” (2022) și „Danse Lilith” (2023). În limba română are tot trei cărți de poezie: „Incipit vita nova” (2018), „Între sistolă și epistolă” (2021) și „Estera”, Editura (2022). A tradus și antologat două volume de poezie franceză: Salah Stétié – „L’Autre côté brûlé du Très pur/Cealaltă parte arsă a celui Prea pur” (antologie bilingvă de 151 de poeme, Editura „Timpul”, 2018) și Vénus Khoury-Ghata – „Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit/Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară” (antologie bilingvă de 101 de poeme, Editura „Timpul”, 2022). Are în curs de publicare cartea de poezie „Dies irae”, la Editura „Creator” din Brașov.