„Anii copilăriei pe strada Maiakovski” de Emilian-Dan Mândreanu
Memoria este facultatea minții prin care datele sau informațiile sunt „codificate, stocate și recuperate” atunci când este necesar, fiind reținerea informațiilor în timp în scopul de a influența acțiunile viitoare. Dacă evenimentele din trecut nu ar putea fi amintite, ar fi imposibil ca limbajul, relațiile sau identitatea personală să se dezvolte. Un lucru trist, pierderea memoriei este de obicei descrisă ca uitare sau amnezie. Memoria este adesea înțeleasă ca un „sistem de procesare informațională cu funcționare explicită și implicită” care este alcătuită dintr-un procesor senzorial, memoria pe termen scurt (sau de lucru) și memoria pe termen lung.
Bazându-se pe ideea de memorie, fie ea pe termen scurt sau lung, recuperarea ei și rememorare, anamneză etc., cartea de debut a autorului brașovean Emilian-Dan Mândreanu „Anii copilăriei pe strada Maiakovski”, subintitulată Amintiri, tipărită la Editura Pastel din Brașov în 2023, este un mixaj, un amestec interesant de proză, microroman, memorialistică, amintiri și istori(sir)e. Cartea rememorează Brașovul perioadei anilor 1956-1962, când acesta se numea, din păcate, Orașul Stalin.
Perioada menționată coincidea cu anii în care Emilian-Dan Mândreanu, profesor de geografie, locuise pe strada Maiakovski din Brașov, unde destinul îi oferise prilejul de a-l întâlni pe celebrul pianist Radu Lupu, decedat în 2022, Mândreanu realizând importanța rolului acestei străzi în formarea sa ca om, ca locuitor al orașului, dar și ca slujitor al catedrei, într-un domeniu, geografia, la care te îmbie întregul peisaj.
Cartea este împărțită în 20 de capitole ori segmente, purtând titluri precum: „Revenirea în Orașul Stalin (Brașov)”, „Anul 1958, cu bune și rele”, „Rândunica”, „Pe Tâmpa” sau „Adio, strada Maiakovski”.
Narațiunea din această carte este una de tip homodiegetic, adică se face la persoana I singular, naratorul fiind martor și autodiegetic, povestitorul fiind protagonist, dar este subiectiv, implicat, necreditabil, ştie tot atât cât ştie şi personajul. Viziunea este una împreună cu, punctul de vedere e auctorial, cu focalizare internă. Povestirea din „Anii copilăriei pe str. Maiakovski” este relatată de un martor care narează doar ce a putut vedea şi auzi, fără a putea cunoaşte nemijlocit gândurile şi sentimentele personajelor principale.
Cartea începe cu revenirea la Brașov în toamna anului 1956, a familiei autorului, oraș în care aceasta a locuit în perioada 1953-1954 pe strada Armata Roșie. Mutarea de la Făget, județul Timiș, la Brașov (tatăl scriitorului fiind militar, ofițer activ cu gradul de maior) a implicat, însă, greutăți în privința locuinței, familiei Mândreanu repartizându-i-se un spațiu în fosta clădire a manutanței de pe strada Maiakovski nr. 9 (fosta și actuala stradă Sfântul Ioan), care nu era amenajat.
În 1953, copil fiind, Emilian-Dan Mândreanu suferise efectele organizării în România a Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților, respectiv, penuria alimentelor scuturându-l destul de bine, ajungând să mănânce pâine neagră cu muștar sau cu marmeladă, iar în în 1954 a prins la Brașov celebra și terifianta iarnă cu ninsori abundente și viscol ori crivăț, cu troiene ce-i depășeau cu mult statura și cu niște geruri zdravene. Cartea se termină în anul 1962 odată cu sfârșitul perioadei în care autorul a locuit pe strada Maiakovski și dureroasa mutare a sa pe Bulevardul Saturn, în cartierul muncitoresc-ingineresc Steagul roșu.
Totodată, el este martor la anumite evenimente istorice cu mare impact asupra sa și a celorlalți brașoveni, chiar și asupra României, cum ar fi retragerea odioaselor trupe sovietice din țară, în anul 1958, după 14 ani de ocupație dureros-îngrozitoare, aș adăuga, ce a impus și a vegheat noua orientare a României întru edificarea societății comuniste multilateral dezvoltate, care a fost vremelnic biruitoare, deși dorea să zboare pe aripile vântului spre un viitor luminos. Până la urmă, comunismul n-a efectuat nici măcar un zbor planat pe panta coborârii în abis economic și social, ci s-a prăbușit de-a dreptul într-un haos de nedescris. După această plecare a rușilor, conversațiile deveniseră mai optimiste, susține Emilian Mândreanu, sperându-se într-o destindere și o îmbunătățire a traiului zilnic, spunându-se bancuri care relaxau atmosfera și aduceau zâmbete pe chipuri. Din carte, mai aflăm că în anul următor, autorul nereținând exact, manifestațiile oamenilor muncii de 23 August, de pe Bulevardul Stalin, au fost deschise de parada militară, prima organizată la Brașov după cel de-al Doilea Război Mondial, în cinstea eliberării, Emilian-Dan Mândreanu urmărind-o de pe trotuarul burdușit de lume cu stegulețe roșii și tricolore, din fața Bisericii Reformate. O scădere a cărții este faptul că autorul nu a prezentat mai pe larg elemente și fapte din rezistența acerbă anticomunistă din anii 1950, din Munții Făgăraș, de exemplu, care erau aproape de Brașov, sau din alte părți ale României.
Autorul încheie amintirile din copilăria petrecută în burgul brașovean cu trei poezii care-i aparțin, scrise, cum se zice, în „toamna vieții”, într-un stil clasic, tradiționalist desuet și depășit, poezii rimate (rimă încrucișată), de evocare, descriere și de suflet, naive și discutabile din punct de vedere estetico-literar, prima dintre ele fiind dedicată cetății Brașovului, a doua, bunicilor săi din partea mamei, iar a treia, colegilor de liceu, la întâlnirea de 50 de ani de la absolvire.
Citez un fragment din primul poem, intitulat „Autumnală”: „Cu turla-i semeață ce urcă spre cer,/ De dangăt de clopot vibrând,/ Biserica Neagră veghează sever,/ Al urbei destin protejând./ Pe ziduri și turnuri din vechea cetate,/ Cuprinse de-al vremii suspin,/ Cohorte de iederă, verzi, ne-nfricate,/ Asaltul din urmă-i susțin”.
În concluzie, cartea „Anii copilăriei pe strada Maiakovski” de Emilian-Dan Mândreanu reprezintă o sugestivă evocare a unei perioade de aur a vârstelor omului, copilăria, care este, după spunea filozoful francez iluminist Jean-Jacques Rousseau o scurtă perioadă de sanctuar înainte ca oamenii să se confrunte ineluctabil cu pericolele și greutățile maturității, o carte scrisă din inimă, fără scriitură fascinantă, stil impresionant ori metafore epustuflante, deși ar fi fost nevoie și de acestea, și care poate fi, în același timp, și un document istoric despre o anumită zonă și perioadă a Brașovului, și nu numai.
de Iulian Cătălui