Stoian Gh. Tudor
Un scriitor uitat din Chiajna
Stoian Gh. Tudor poate că nu va spune foarte multe publicului contemporan, întrucât a fost „nenorocos în viață, în moarte, în postumitate”, așa cum spune Theodor Rogin(1).
S-a născut pe 12 februarie 1911 în comuna Chiajna, județul Ilfov. Despre copilăria și prima parte a vieții nu se știu foarte multe, dar putem bănui că a fost un iscusit autodidact. Știm că debutează încă din 1934 în Cuvântul liber, revistă de stânga, urmând apoi să colaboreze cu mai multe reviste de mare interes din perioada interbelică.
La scurt timp după debutul în revistă îi este publicată singura carte la editura „Cultura Națională”, volumul fiind ilustrat de către Eugen Drăguțescu cu ”11 desene și un portret inedit al autorului”(2). Romanul, care poartă titlul Hotel maidan, este o frescă a lumii de jos, personajele fiind hoți, golani, prostituate, etc. Între scoarțele volumului nu este menționat anului apariției și de aici au apărut mai multe confuzii. Cert este că a apărut în vitrinele librăriilor încă din toamnă lui 1935, așa cum menționează revistele Rampa în numărul din 29 noiembrie 1935(3) și, înaintea acesteia, revista Dimineața: „Sâmbătă 23 Noiembrie editura „Cultura Națională” va pune în vitrine Hotel Maidan, mult așteptatul roman, datorit d-lui Stoian Gh. Tudor, al cărui debut la „Cuvântul Liber” de acum câteva luni lăsa să se întrevadă un succes concretizat într-o operă de dimensiuni. […] E cartea vagabonzilor, a dezmoșteniților de soartă, a acelor paria, a căror conflicte cu viața sunt mult mai tragice, mai dureroase, mai acute. Realitatea lor nu poate fi relevată decât de unul dintre ai lor, de unul care o trăiește”. (4)
La foarte puțin timp de la apariția romanului, ecourile nu se lasă așteptate și autorul are parte de o prezentare în revista Adevărul literar și artistic și două cronici. Din această prezentare, semnată KYO, aflăm și despre studiile autorului: patru clase primare. De asemenea, aflăm și profesia acestuia: grădinăritul. Și-a câștigat pâinea fiind grădinar și nu scriind pentru a mânca, de aici vine și izul profund proletar al romanului.(5) La doar o săptămână distanță apare, în aceeași revistă, o cronică semnată de G. Călinescu. Pe lângă stângăciile autorului, G. Călinescu menționează și câteva licăriri de speranță pentru viitor: epistola călugăriței, spre exemplu. Istoricul sintetizează în câteva rânduri esența cărții: „… un fost maidan din Constanța unde aveau obiceiul să se strângă vagabonzii. Câteva momente din existența lor, scene de cârciumă, de mizerie, de furturi, de dragoste sentimentală cu prostituate, de bătăi crunte între două tabere de pungași”.(6)
Cea de a doua cronică este semnată de Mihail Sebastian în revista Rampa și o precedă pe cea a lui G. Călinescu. Cartea nu atinge așteptările cronicarului și acesta izbucnește în final: „Și față de dimensiunile cărții d-leui Stoian Tudor, și față de redusa ei valoare literară, și în sfârșit, față de puțina ei semnificație umană, cronica aceasta este prea întinsă. Dar daca am insistat, este pentru că nu voim să colaborăm prin tăcerea noastră la consolidarea unui nou caz literar”.(7)
Eugen Jebeleanu scrie despre Stoian Gh. Tudor și despre romanul acestuia în Adevărul la începutul anului 1936.(8) Acesta evocă și câteva discuții pe care le-a purtat cu chiejneanul, pe lângă greșelile gramaticale și de compoziție pe care i le impută. Astfel, aflăm câte ceva despre cultura și viața de zi cu zi a autorului. Citește puțin, dar vrea mai mult, vrea să devină mai mult.
O altă cronică apare în revista Gândirea, scrisă de Ovidiu Papadima(9). Cronica este de-a dreptul tăioasă. Autorul concluzând: „În asemenea împrejurări, încurajarea e un deserviciu pentru însuși debutantul.”
Prezențe în periodicele vremii:
1. Adevărul, 11 aprilie 1936, p. 8 – anchetă .
2. Adevărul, 15 august 1936, p. 5 – Azilul de noapte.
3. Adevărul, 31 august 1936 – anunță următorul roman: „Moartea și viața, la ele acasă”. Romanul nu apare.
4. Adevărul, 13 septembrie 1936, p. 2 – anunțul aceluiași roman.
5. Adevărul, 27 septembrie 1936, p. 2 – idem.
6. Adevărul, 2 ianuarie 1937, p. 2 – idem.
7. Adevărul, 12 iunie 1937, p. 2 – anunță apariția altui roman care nu va vedea niciodată lumina tiparului: „Don Chișote dela Chiajna”.
8. Dimineața, 2 ianuarie 1936: „Așa e viața”.
9. Dimineața, iulie 1936: „Carnetul unui vagabond”.
10. Dimineața, august 1936: „Documente din vagabondaj”.
11. Dimineața, august 1936: „Documente din vagabondaj – Ocolul Bucureștiului”.
12. Dimineața, noiembrie 1937: „Munca de noapte”.
13. Dimineața, 25 decembrie 1937: „Munca de noapte”.
14. Timpul, 1942: nuvela „La Maza” (postumă).
Stoian Gh. Tudor moare la sfârșitul lui octombrie 1941, după ce a sărit din trenul care îl ducea pe front, pierzându-și picioarele . Și Virgil Ierunca îl evocă în ziarul Timpul .
Notă 1: romanul cunoaște o reeditare în 2020 la editura Hoffman.
Notă 2: Pentru situația școlară consultați Anexa.
Anexa[12]
[1] Theodor Rogin, Cazul romanului Groapa, România literară nr. 20/2016.
[2] Stoian Gh. Tudor, Hotel Maidan, editura Cultura Națională, 1935-1936.
[3] Revista Rampa, nr. 5365, an 18, 1935.
[4] Revista Dimineața, nr. 10386, p. 3, 1935.
[5] „O prezență nouă”, revista Adevărul literar și artistic, nr. 784, p. 4, 1935.
[6] G. Călinescu, revista Adevărul literar și artistic, nr. 785, p. 11, 1935.
[7] Mihail Sebastian, revista Rampa, nr. 5371, an 18, 1935.
[8] Eugen Jebeleanu, Grădinarul – scriitor, Adevărul, 1936, 2 ianuarie, p. 5.
[9] Ovidiu Papadima, Gândirea, anul XV, nr. 2, februarie 1936, pp. 103-104.
[10] Tudor Ștefănescu, Luceafărul, octombrie 1972.
[11] Virgil Ierunca, Timpul, iulie 1942.
[12] Din arhiva Școlii Gimnaziale „Alexandru Odobescu” din satul Chiajna.
de Cosmin Andrei Tudor
Comentarii