5 Poeme noi

***

Dimineți

În care mă trezesc

Cu un puternic

Gust de cer.

E inconfundabil

Și nu face parte

Dintre cele obișnuite.

Cu o poftă nebună

De viață

Îmi încep ziua.

Însă, spre amiază,

Gustul se mai rărește,

Se mai amărăște.

Când se lasă întunericul,

Devine de-a dreptul otrăvitor.

Atunci

Știu

Că va urma

Un somn

Fără vise

Sau maluri,

Unul

Care mă va trece

Încă o dată

Clandestin

Vămile nopții.

***

Când ajung

Într-un oraș

Nou,

Îmi las

Pe străzile lui

Cel puțin

Una dintre

Pieile memoriei,

Așa cum

Un șarpe

O face

Trecând

Grăbit

În drum spre

Următoarea

Pradă.

***

Timpul,

O minge

Pe care

Jucătorii

Și-o pasează

Unul

Altuia

În acest amical

Fără porți

Vizibile,

Pe un teren

Tot mai instabil.

Dacă una

Dintre echipe

E pe cale

Să egaleze,

Dumnezeu,

Arbitrul suprem,

Se pregătește

De-ndată

Pentru

Fluierul

Final.

***

Deasupra

Singurătății

Ei

Se deschide

O umbrelă

Neagră

Cu mâner

De gheață.

În jur,

Începutul

Primăverii,

O respirație

În interiorul

Unui fruct

Putred.

***

Liniștea dinaintea

Furtunii,

Când sângele a devenit anotimpul

Cel mai friguros

Din corp.

Când treci pe lângă case

În care tăcerea e o lumânare

Care arde

întunecat.

Când dai de

Porţi închise cu lacăte ruginite,

Buruieni mai tăioase decât un cuţit

Și o ceață din care ies premonițiile

Ca viperele ce se pierd imediat

În iarba metalică

A unui țărâm de prăpastie.

Când aerul e respirat de un alt aer,

Deasupra, un cer care și-a risipit apele

Și e în doliu.

Iar această potecă,

Cicatricea

Unui pământ

Care mai respiră doar prin ruine

Și morminte.

Din toate acestea

Te aștepți

Să iasă

De-ndată

Fulgere

Și tunete.

de Savu Popa