La Histria

Mulți iubitori și prețuitori de vestigii și de vechime sunt în țara noastră românească, mulți specialiști, titrați și dăruiți profesiei lor, iar ironia avantajoasă a literaturii este că niște poeți doar pasionați la culme ne lasă amintiri atât de fermecătoare și într-un fel de succes la publicul literar: Nichita Stănescu și Gheoghe Tomozei, loviți amândoi de patima numismaticii, a căutării febrile prin pământuri, a schimburilor de monezi, încurajați de un alt „diletant” devenit specialist, doctorul Ion Donoiu!

De altfel, erau mai mulți pasionați de aceste monede, eu mi-l amintesc doar pe soțul prozatoarei Maria Luiza Cristescu, cel care se asociase „clubului” lor imaginar, dar nu foarte des, pentru simplul fapt că acesta din urmă era director de mare întreprindere și lungile întâlniri și căutări ale pasionaților autori durau mult și, adeseori, bahic.

În drum spre Histria, s-ar zice că e o gustare la botul calului, în fine, pe capota mașinii, dar se vede și un cal, acolo

Acestei frumoase și teribiliste aventuri cărora unora i-ar zice azi hobby, ar trebui să-i dedicăm o „căutare” mai aplicată și poate mai rece, dar eu vă propun aici, pentru această pagină de revistă brașoveană, ceva mai personal, desigur mai subiectiv.

Întâi, o plecăciune făcută de Tomozei „Magistrului Pârvan”, o explicație din 13 iunie 1982: ”În fiecare primăvară a anilor din urmă, de cînd m-am pricopsit cu o patimă nouă (parcă n-aveam destule?) și anume cu numismatica, am norocul de a călători la Histria. Acolo îl văd pe magistrul Pârvan. E tânăr, dar obrazul Domniei-Sale pare a avea bătrânețea rocilor roase de vânt. E îmbrăcat (ca și jurnalistul de la „Timpul”) în sobru veșmânt de șiac mănăstiresc. E palid așa cum sînt Zburătorii și e îngândurat. El scoate din uitare frize de temple grece, colonade grațioase și amfore pline de grîu calcinat, el umple cu mâinile lui inspirate golul havuzelor bizantine”.

Mărturisirea continuă, nu o redăm aici în totalitate, cu toată frumusețea ei subtilă. În „noua lui pasiune”, numismatica, Tomozei se alătură prietenului Nichita. Doctorul Ion Donoiu, care de altfel a și publicat o carte de specialitate, elogiată puțin bombastic de Tomozei, cu subiectivitate declarată, dar fermecătoare, e cel care i-a îmbiat pe cei doi la o altă „Călătorie numismatică”, i-a fotografiat cu destulă răbdare, le-a surprins unele instantanee (ceea ce e minunat căci prea multe sunt ipostazele în care cei doi, doar „pozează”) pe traseul lor către Histria și în împrejurimi și chiar pe ambarcațiunea pe care se încumetaseră, la mese frugale și seri, evident stropite cu necesarul alcool.

Fotografii făcute la Histria, așa cum au fost ele lipite pe foi de hârtie ministerială de Gh. Tomozei și puse la păstrare într-un dosar intitulat „Călătoria numismatică”.

După ce Nichita s-a stins, doctorul Donoiu a tipărit (cred) într-un fel de regie proprie și cu grafica lui Mircia Dumitrescu, la editura „Libertas” a Centrului de conservare și valorificare a creației artistice Prahova, bulevardul Republicii Ploiești, dar tipărită la Regia Autonomă a imprimeriilor, imprimeria „Coresi”, imediat după revoluție, deci când deja era posibil, un fel de plachetă conținând poeme dăruite lui de Nichita și Tom, care-l răsplătiseră (cu poeme olografe) pentru serviciile sale de organizator de excursie la Histria!

Placheta, dacă îi putem spune așa, rămasă în tiraj mic este întru totul spre lauda lui Donoiu, care nu se impune în ea, nu-și arogă drepturi, ci, dimpotrivă, citează scurt o scrisoare/destăinuire a poetului Nichita Stănescu adresată, la 10 iulie 1968, tânărului poet brașovean Ion Lupu. „La urma urmelor, ce-aș mai vrea altceva, cînd vocația (poate singura mea vocație reală), cea a prieteniei, și cea mai infirmată mie, îmi reapare mereu în față?”.

Se răsfăța, evident, Nichita în această scrisoare, dar am ales acest scurt fragment de dragul legăturii prietenie-numismatică-poezie, ceea ce a susținut călătoria lor. O privire aplicată și clarificatoare s-ar datora acestei plachete care reproduce texte de Nichita din 1980 și de Tomozei din 1985, dar mai ales fotografia din 1983. Căci fotografiile (din care am dăruit o parte publicării în „Scrisul Românesc” de la Craiova, iar unele le-a inserat însuși Tomozei în Albumul memorial Nichita Stănescu, alcătuit de el și publicat la un an de la dispariția prietenului, sub egida revistei Uniunii, „Viața Românească”, sunt fermecătoare! Aici, sunt cele mai puțin cunoscute sau total inedite, desigur și mai puțin reușite (altfel s-ar fi înghesuit prin diferite publicații, în general digitale – din partea mea să fie cât mai multe și mai de succes, însă ar fi bine să respecte câteva principii de bun simț, cum ar fi citarea sursei atunci când e vorba despre preluarea unor texte și fotografii, altfel codrul acesta literar sau paraliterar prea începe să semene a haiducie prost înțeleasă.)

Așadar din albumul lui Gheorghe Tomozei, păstrat de el cu sfințenie și prietenie, câteva fotografii din „Aventura la Histria”!

Instantaneu la restaurantul „Lotca” din Tulcea, Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei în discuții aprinse.

de Cleopatra Lorințiu

Cleopatra Lorințiu (născută la Năsăud în 1957) este poetă și prozatoare, a publicat peste douăzeci de volume (poeme, romane, proză scurtă, eseuri, memorialistică, interviuri și literatură pentru copii.) A fost realizatoare de filme documentare pentru televiziune (unele dintre creațiile ei au fost premiate în prestigioase competiții), jurnalistă, editoare a „Suplimentului de cultură Ecart” (fondat de ea însăși), dar și consilier la Ministerul Culturii și diplomat în misiuni la Paris (2002-2006) și Tel Aviv (2018-2022). Dintre cărțile publicate, volumele de poezie „Peisajul din care lipsesc”, „Regina cu pași furați”, „Aproape imaginară”, „Cineva din trecut”, „Terasa cu oleandri”, „Anii scurți”, dar și romanele „Iubirea nu trece” și „Pălăria de pai” sunt titlurile pe care ține să le menționeze atunci când este întrebată despre etapele pe care le consideră importante în cariera ei. Membră a Uniunii Scriitorilor din 1980, membră a Uniunii Cineaștilor din România, a fost corespondenta unor think tank-uri europene, a primit unele distincții literare internaționale, s-a implicat în acțiuni non-guvernamentale, în misiuni de diplomație culturală, găsind în toate acestea pretext și inspirație pentru unele dintre cărțile ei, precum: „Scurte întâlniri”, „Există un limpede loc”, „Fără contract”, „O lumina suplimentară”, „Zboruri secrete”, „După amiaza vieții” (note, rememorări, interviuri) - restituirile literare și memorialistica s-au înscris printre pasiunile vieții ei.