Biblioteca aurarului

Mihai Pătrășescu: „Biblioteca aurarului”

Sub acest titlu apărea cu discreție (editura Arcana, 2024) o carte care nu a beneficiat de tam-tam-ul lansărilor sau foiala recenziilor. Volumul de 116 pagini scris de Mihai Pătrășescu, medic militar și cadru didactic la UMF „Carol Davila”, certifică teoria talentului secund admirabil formulată in illo tempore de Sorin Dumitrescu: oamenii dispun de un evantai de înzestrări naturale care, bine chivernisite, pot genera adevărate abilități mergând până la performanță. Iar respectivele abilități pot fi, culmea, din domenii disjuncte, variate. Cazul doctorului Pătrășescu confirmă pe deplin teoria, îmbogățindu-o cu încă un exemplu de reușită, căci în pofida debutului literar la vârsta maturității (a împlinit anul acesta 50 de ani) omul vădește aptitudini narative, vână de creator și entuziasm sufletesc. Un cocktail hăruit, grefat în concretul literaturii pe o temă delicată: practica și teoria cunoașterii profunde, mistice și cabaliste, vetero și nou-testamentare. Un mix de drumuri către esențe, către „piatra filozofală” în căutarea căreia este lansat personajul central, Ioan și care – ieșind din zona ficțiunii, reveriei și speculației intelectuale – înțelege că piatra care preschimbă totul în aur (un Midas en quelque sorte) este doar cunoașterea. Și aceasta „contaminată” de imperfecțiunea cu care Dumnezeu a creat lumea, prin voie proprie, inoculându-i o mică doză de știrbire, de aleatoriu. Un plan divin imperfect? Non sens în termeni! Și totuși autorul are curajul de a lansa (prelua) o teorie incitantă care descrie mica avarie din creație, zona de imperfecțiune care – voit plasată în interiorul ei – o face posibilă pentru om, i-o „aduce” la scară. Mai mult, îi conferă acestuia șansa de creștere, de mântuire. Gândindu-mă cu resursele teologice de care dispun la tema propusă cu detentă filozofică (și nu numai) de Mihai Pătrășescu am cercetat Scriptura și am văzut că Dumnezeu a zis, în Cartea Facerii că tot ceea ce a făcut peste zi „este bine” (Fac. 1, 8). Așadar, „doar” bine! Nu foarte bine, nu perfect. Acest „este bine” poate fi cheia literaturizantă a unei viziuni ceva mai umane asupra omului însuși, asupra posibilităților lui reale, dar și asupra potențialului de creștere în cunoaștere. Orice „breșă” poate fi folosită în dublu scop: ridicare sau prăbușire…

Cartea este scrisă rapid dar foarte documentat (am rămas plăcut impresionat de anvergura lecturilor dar mai ales de metabolizarea lor lăuntrică, de „smerenia” prin care sinteze întregi de filozofie au fost livrate prin gura personajelor), are ritm și însuflețire, personaje bine conturate și descrieri plăcute imaginației lecturii. Iar apariția bătrânului înțelept evreu de la final, cel care dezghioacă semantica și semiologia Torei prin cheia unei modernități bine temperate duce la pagini de literatură de certă calitate. Motiv excelent pentru o proximă recidivă!

de Răzvan Bucuroiu