Caleidoscop roman
- Alina Caraghin
- 6 iun.
- 5 min de citit
Paste, pizza, înghețată, tiramisu. Prosecco, vin, grappa, limoncello. Cel mai vinovat motiv pentru care merită să vizitezi Roma (ca de altfel, toată Italia): extazul culinar provocat de pizza și paste. Le recomand pe cele mai simple, în care ingredientele de maximă calitate se fac simțite pregnant. Când iei prima mușcătură dintr-o pizza, fie ea Margherita, Quatro fromaggi, Diavola, ori din pastele cu 2-3 ingrediente: Cacio e peppe (piper și brânză pecorino), Ali-oli e pepperoncini (usturoi, ulei, ardei iute), Amatriciana, Carbonara (specifice Romei), e un moment de revelație al papilelor. O ghidă ne-a zis că la Roma, caloriile nu se depun, nu contează. Având în vedere numărul de pași pe care ți-l impune cetatea eternă, i-aș da dreptate.
Sunt prea măruntă să scriu despre Roma, așadar așez într-un caleidoscop fragmente care m-au marcat. Am întâlnit o bună dispoziție și o ospitalitate a localnicilor ca nicăieri în marile orașe, adesea nu prea bucuroase de turiști.
Am ales să ne cazăm în centru, pentru că mare parte din comorile turistice ale Romei sunt la distanță rezonabilă de mers pe jos. Ajunși seara târziu, ne-a întâmpinat Silvio, care, până să ne dezmeticim, ne-a înfipt în față o hartă a Romei, a încercuit cu mână sigură locul în care ne aflăm, apoi toate obiectivele principale. Aveam bilete rezervate cu o săptămână în urmă (nici atunci nu le-am prins decât pe cele care îți oferă tur ghidat, de regulă dublu ca preț), dar nu îl puteam întrerupe pe Silvio, nici dacă am vrea. Dar nu vrem, pentru că îi strălucesc ochii vorbind despre orașul său, iar mâinile fac o adevărată gimnastică. Insistă: orice ați face, să ajungeți la Trastevere. Adică de cealaltă parte a râului Tibru. Tras-Tevere (Tevere e Tibrul). Acolo e spiritul Romei, mânâncă și se distrează localnicii. Apuc să îl întreb pe Silvio despre vechimea clădirii, cu porți grele și uriașe (pe vremuri se intra călare în aceste palazzo, devenite acum unități de cazare). E din o mie opt sute și un pic, se luminează mândru.
Mic dejunul e trist. Primim un triunghi de branză topită, o feliuță minusculă de pâine și un croissant cu cremă. Nu e supărare însă, pentru că masa de dimineață nu e importantă la Roma, cu atâtea atracții culinare în jur. Desigur, se găsesc la tot pasul bistrouri care oferă până târziu prima masă a zilei, dar ar fi păcat să te prindă sătul ora prânzului.
Tur ghidat la Colosseum - am nimerit-o pe Marianna să ne prezinte lucruri mai puțin știute despre monument în cea mai italiană-engleză, mai mult cu mâinile, dar era cu atât mai fermecător. Ne-a povestit că până acum 30 de ani, accesul la Colosseum era liber, tinerii romani socializau acolo și speră să nu găsească vreodată numele mamei ei gravat. Glumea, desigur, însă pe ziduri se pot observa numeroase nume gravate și grafitti și mai aflăm cum, recent, un turist care a încercat să își marcheze numele vandalizând, a primit 5 ani de pușcărie.
În anii 70 B.C., împăratul Vespasian a ordonat, în scopul de a câștiga popularitatea supușilor (proaspăt traumatizați de Nero), construcția Colosseum-ului, unde urmau să se desfășoare jocuri și spectacole la care aveau acces gratuit toate categoriile sociale (locurile erau prestabilite în funcție de rang, sclavii având rezervată zona de sus, cu vizibilitate redusă). Monumentul a fost finalizat în doar 8 ani, cu tot cu decorațiuni – zidurile erau placate cu marmură pictată, care a fost înlăturată când romanii au trecut la creștinism, sub împăratul Constantin, considerându-se că nu era oportună pentru o construcție păgână, astfel că marmura, mozaicurile și aurul au luat calea împodobirii bisericilor.
Împăratul a alimentat foamea de circ a poporului[1] cu spectacole diverse, în decoruri somptuoase: lupte corp la corp între gladiatori, ori între oameni și animale, pentru care terenul era acoperit cu nisip, deoarece absorbea rapid sângele și era ușor de curățat, precum și bătălii navale, care presupuneau umplerea arenei cu apă (evacuată ulterior rapid prin canale ce ajungeau în Tibru).
La doi pași de Colosseum se află Dealurile palatine[2] - pe care a fost fondată Roma, precum și Forumul roman - centrul civilizației romane, principala piață publică, loc de întrunire al senatorilor de acum două milenii. Pe monumente vedem iscripționat S.P.Q.R.[3]
Cerul se sprijină de pinii care l-au inspirat pe Ottorino Respighi – „Pini din Roma”, sau copăceii-broccoli, cum îi numește ghida.
Exponent grandios al Romei baroce, Galeria de artă Borghese, găzduiește colecția de picturi, sculpturi și antichități (adunată cu erudiție și controverse) care a aparținut cardinalului Scipione Borghese. Patron al artelor, fin cunoscător, acuzat de homosexualitate, a adunat inclusiv lucrări refuzate de papi din cauza conținutului cu tentă sexuală. Majoritatea operelor de artă sunt din secolele 16-17 și aparțin unor uriași precum Caravaggio, Raphael, Tițian, un loc central ocupând sculpturile lui Gian Lorenzo Bernini. Natura intensă a personalității artistului nu s-a reflectat doar în opere, aflăm depre Bernini că a fost implicat într-un scandal violent, cu tentă pasională (și-a atacat fratele și desfigurat iubita, bănuindu-i de o relație), fără să sufere vreo condamnare, ca urmare a poziției sale privilegiate în Roma barocă, unde se bucura de sprijinul papal.
Galeria se află în villa cu același nume, construită la începutul anilor 1600, înconjurată de grădini odată exuberante, unde găsim, ca peste tot în Roma, fântâni cu apă potabilă, care întâi îți astâmpără setea de frumos. Practic, bei apă care vine din aceleași izvoare din care au băut împărații, sclavii, papii, artiștii Romei.
Pentru shopping ca nicăieri[4], recomand plimbare pe Via de Corso. În apropiere sunt Piața Spaniei și Fontana di Trevi. M-am așezat pentru o fotografie pe Treptele spaniole care leagă simbolic cetatea eternă de sacru (Piața Spaniei jos, iar la capătul superior biserica Trinita dei Monti), fără să știu că risc o amendă de 400 de euro. Mă furase ideea de „Vacanță la Roma”.
Nici la Fontana di Trevi n-am știut că moneda trebuie aruncată cu mâna stângă stând cu spatele. Dar tot am aruncat-o, mai de sus, că era aglomerat tare. Așadar că o să revin. Celebra fântână este alimentată și în ziua de azi de apeductul Aqua Virgo, construit în anul 19 B.C., singurul apeduct roman antic care încă funcționează, aducând apa din izvoare montane din estul Romei.
Muzeele Vaticanului în câteva cuvinte: călătorie în spațiu și timp, copleșitoare. Fondate de Papa Julius, la începutul secolului 16, reunesc colecții imense adunate de Biserica Catolică și papi de-a lungul secolelor, din toată lumea. Artefacte din zona Pacificului, Egiptul antic, Lumea nouă, sculpturi romane și grecești, o pinacotecă cu Giotto, Leonardo da Vinci, Raphael, Tițian, Veronese, Caravaggio, apartamentele Borgia, colecția de papamobile, Capela Sixtină, pe care, de data asta, nu am prins-o deschisă (se alegea noul papă). Las imaginile să vorbească, enumerarea e nedreaptă, iar cuvintele prea sărace.
Santa Maria Maggiore, locul de odihnă veșnică al papei Francisc, e adevăratul loc de pelerinaj în aceste zile, iar vizavi de biserică se află probabil cea mai bună gelaterie, judecând după coadă. Mulțumesc!
Fotografii și text de Alina Caraghin
[1] Panem et Circenses – probabil romanii au descoperit conceptul de distragere a atenției poporului de la problemele reale din societate
[2] Denumite astfel deoarece acolo erau construite palatele marilor împărați ai Romei
[3] Senatus Populusque Romanus (Senatul și poporul roman), semnătură oficială guvernamentală
[4] Atât scump, cât și accesibil
Kommentare