Considerații estivale

Considerații estivale despre condus și mașinile din Grecia

În această vară am condus pentru a opta sau noua oară în Grecia estivală. Un pic de experiență recunosc cu falsă modestie, am acumulat. Ceea ce mă îndrituiește cumva să scriu/spun că grecii sunt cei mai buni mecanici adevărați din Europa, altfel nu se explică numărul incredibil de mare de pick-up-uri, de regulă de origine japoneză, care circulă și acum pe șoselele din insule dar și din Grecia continentală. Zgâriate, bușite (cui îi pasă, atât timp cât funcționează și pot fi repede reparate? Poliția elenă are alte probleme decât să inspecteze-purice fiecare camionetă).

Evia

Mă gândeam că dacă mi s-ar fi întâmplat ceva cu/la mașina mea japoneză, aș fi putut opri fără probleme un șofer grec de Mistubishi, Toyota sau Nissan pentru a mă ajuta, căci cu siguranță fiecare are o trusă de prim ajutor extrem de mare și plina cu tot felul de obiecte de depanare, care te pot scoate din orice belea. Din fericire, nu a fost cazul, Suzuki-ul(!) nostru făcând față cu brio unor drumuri aproape imposibile. E drept, este și mai nouă cu vreo două-trei deceni decât multe din camionetele nipono-elene (dar în anii 1989 încă se construia solid, ca să țină/reziste). Grecul întreprinzător trebuie neapărat să care ceva de aici, acolo, așa cum o făcea acum doua mii cinci sute de ani. Camioneta de acum, asemenea corabiei de atunci. Căci și pe aceasta iscusiții navigatori greci aveau tot felul de piese de rezervă, cu care își reparau în timp util, pe mare, uneori în plină furtună, corabia de lemn.

Unii români ridică întrebarea nefondată dacă în Grecia există ITP? Eu aș marșa mai degrabă pe Inspecția Tehnica Aleatorie a Republicii Grecia. Și oricum inexistenta poliției elenă din insule are alte probleme de rezolvat decât să ia la puricat, în trafic, pick-up-urile unor amărâți care abia dacă își câștigă traiul zilnic. Nu mai zic că insulele fiind mici, cu o populație modestă, toată lumea știe pe toată lumea. Parcă văd scena asta- vecinul polițistului, luându-se de el după programul lui „Bre Kyriakos/Georgios/Dimtrios, mare polițist ce-mi ești, nu ție rușine bre să-mi dai mie amendă, când eu te-am ajutat să-ți renovezi casa și am mai fost la nunta ta? Mai și jucam fotbal pe același maidan”. Am vazut si camionete americane de tip Ferma Dutton sau Yellowstone, uriașe, nou nouțe dar foarte rare. Din această perspectivă auto, ce diferență uriașă între Grecia și Bulgaria, o țară haină, în care atât râul cât și ramul îi detesta pe șoferii valahi, hăituindu-i cu camere, cu denivelări strategice, menite anume a arunca mașina valahă direct peste Dunărea secată.

A conduce în Grecia este dovada cea mai clară a abilităților pe care le-ai dobândit în domeniul șofatului. Este o artă pe care o poți stăpâni (francezii ar folosi verbul maitriser) numai după mulți-mulți ani de practică. Mă întreb și acum, stând la această masă, în fața tastaturii, de ce șoferii greci reușesc să-și pastreze mult mai mult timp calmul și răbdare în comparație cu cei români? De dimineața, un bolid alb cu numere de Prahova mătura mașinile de pe banda a doua a DN1, chiar dacă în față se afla unul din celebrele ronduri, concepute pentru a mai calma din furia vitezistică  a șoferului român, care, vrând-nevrând, este obligat să încetinească. Trebuie să recunosc că în ciuda faptului că mi se pare o soluție josnică, aceste ronduri au mai diminuat din numărul accidentelor grave de pe DN1 între Câmpina și Ploiești. Acest șofer turbat, din propriul meu județ, nu numai că m-a fleșuit furios, pentru că nu i-am eliberat banda (lui), dar m-a și claxonat în depăsire, iar atunci când i-am răspuns, pentru un moment a revenit în fața mea, încetinind ostentativ-obraznic. Ca și cum eu era cel în culpă, nu el. Nu am asistat niciodată în Elada la un astfel de spectacol de nesimțire zilnică dar e drept, grecii au un număr dublu de kilometri de autostradă. Și dacă se enervează, se pot răcori rapid în apa superb-verzuie a Egeei sau Ionicii.  Dar chiar și așa, pe austostrăzi nici un autohton nu m-a bruscat, măturat sau înjurat. Revin. Ești șofer foarte bun dacă te descurci pe șoselele, drumurile și potecile insulelor grecești. Recomandat este să mergi cu mașina ta personală, nu să închiriezi una. Îți cunoști mașina așa cum cavalerii secolului XII își stăpâneau caii. De care depindeau foarte mult în timpul Cruciadelor, de exemplu. În Grecia trebuie să fii expert în adaptarea vitezei și, mai ales, evaluarea proporțiilor. Poate mașina ta să treacă prin îngustul spațiu dintre zidul tavernei și cel al bisericii din satul acesta de sub munte sau nu? Trebuie să fii foarte prudent, ceea ce șoferului valah nu prea-i stă în fire, căci el trebuie să-și etaleze nu numai măiestria șofatului dar și să fie remarcat prin câteva aroganțe. Trebuie să fii prudent, pentru că niciodată nu știi cine sau ce se poate ivi după această curbă. De regulă eu merg cu viteza a treia și cel mult 35-40 km/h. Trebuie să am timp să frânez brusc. Poate apărea nu numai o altă mașină dar și un măgar, un câine, (am văzut destui în Evia) sau o vulpe, cum mi s-a întâmplat pe șoseaua care ducea la parcarea ce deservea traseul din Muntele Olymp către Refugiul Agapithos, lângă Litochoro. În alte zone nordice mai poți avea supriza să dai peste capre sălbatice sau mistreți. În același timp, este nevoie să parcurgi distanțe, care aparent sunt mici, de 40 sau 50 de kilometri, dar pentru care ai nevoie de o oră sau o oră și jumătate, având în vedere complexitatea geografică solului pe care șoseaua elenă o respectă, vrând-nevrând. Se trece prin serpentine, păduri de conifere, pe buza săpată în munții care însoțesc litoralul egeean. Initul de spus cat de greu este să conduci noaptea în asemenea condiții chiar și când traficul este modest. Nici asfaltul nu este mereu extraordinar. Mai apar gropi sau denivelări, pe care ar fi bine să le eviți - vorba soției „Numai de o pană nu avem nevoie acum, ai grijă la peretele ăsta” (ea stând pe locul din dreapta are mereu impresia că intru în toate obstacolele de pe marginea drumului!) Pereții munților au fost sfredeliți de om dar el încă se poate răzbuna, căci există posibilitatea unor alunecări de teren, care să aducă bolovani mai mari sau mai mici pe carosabil, așa cum am observat recent și în Evia. Șoferul, asemeni lui Odiseu, nu trebuie să se lase ademenit sau vrăjit de sirene, adică de frumusețea incredibilă a peisajului, care se derulează în stânga sa (apusul de soare în Egee este incredibil) căci el trebuie sa se concentreze la volan și drum, lăsându-și însoțitorii să se desfete. Recomandabil este mai degrabă ca șoferul să oprească autovehiculul în spațiile laterale special amenajate de greci, pentru a se fotografia panorama.

Un alt sfat ar fi să nu aveți mereu încredere în aplicația waze. Uneori, fiind doar o aplicație, reușește să dea niște rateuri de pomină, așa cum mi s-a întâmplat într-o după-masă în insula Evia, când ne întorceam de la o plajă și voiam să descoperim rada portului Kymi. Deșteptul ne-a băgat pe niște străduțe imposibile, care mai aveau și dezavantajul că erau în pantă (iar eu coboram), cu sens unic, o capcana perfectă. La un moment dat, chiar am oprit și observând în fața mea o potecă ce fusese betonată acum doua decenii, am întrebat un autohton de la o casă învecinată (probabil locuia acolo), care făcea ochii mari la mine, neînțelegând prea bine cum și de ce am ajuns acolo:

„Is this a road? Road? Road?”

Spre surpinderea mea, omul a dat din cap. Mai bine nu o făcea, căci m-am aventurat să-l parcurg, doar pentru ca un obstacol nevăzut să-mi atingă serios pragul mașinii. Care este destul de înalt. Vorbim despre o Suzuki Vitara, căci o altă mașină ar fi rămas înțepenită acolo. Am reușit să depășesc situația încurcată și potențial primejdioasă, dar mi-am jurat să intervin cumva în setările aplicației și să selectez cumva să mă bage numai pe drumurile asfaltate și NORMALE (auzi, făi fato WAZE?) căci drăcia calculează științific și la rece- dacă găsește o rută care aparent este mai scurtă și cu un minut, exact pe acolo te trimite, fără să ia în considerare calitatea drumului. Care uneori îți poate fi fatală. Duro-Unduro, dar prefer sa conduc safe and sound, să nu-mi pun viața mea sau a familiei în pericol. Încă nu am găsit funcța asta a lui Waze dar pînă când mai ajung în Grecia sper să o fac. 

de Codruț Constantinescu