Dimitris Derzekos

Prin amabilitatea traducătoarei Angela Bratsou vă aducem în atenție un nou poet grec, Dimitris Derzekos, din care vă propunem șapte poeme.

Dimitris Derzekos s-a născut în anul 1980 la Atena și a crescut în orașul istoric Nafplio. De profesie este arhitect, o vocație care îi marchează profund structura vizuală și conceptuală a scrisului. Prezență discretă, dar remarcabilă în peisajul literar elen contemporan, Derzekos publică eseuri, recenzii și poezii în importante reviste literare tipărite și online din Grecia, cum ar fi revista „Hartis”. Până în prezent, opera sa poetică de volum include: „Αμητός πόλης” („Recolta orașului”), Editura „Gavriilidis”, 2012 (volumul de debut a fost nominalizat la prestigiosul Premiu „Yannis Varveris”, acordat de Societatea Scriitorilor din Grecia), „Λίμνη Κάρλα” (Lacul „Karla”), Editura „Gavriilidis”, 2016 (o colecție de maturitate, nominalizată la Premiul Cercului Poeților din Grecia).

„Poezia lui Dimitris Derzekos se plasează la intersecția dintre rigoarea spațială a arhitectului și sensibilitatea acută a observatorului existențial. Critica literară elenă a remarcat capacitatea sa unică de a „cartografia” stările sufletești prin intermediul topografiilor exterioare. În primul său volum, orașul nu este doar un decor, ci un organism viu, un depozitar al memoriei colective și individuale unde nopțile „își fac cuib pe tavanul camerelor”. Tranziția către cel de-al doilea volum aduce în prim-plan o geografie fluidă, unde lacul devine o metaforă a timpului stagnat, a pierderii și a regenerării. Stilul său este caracterizat de o economie riguroasă a mijloacelor de expresie. Derzekos nu epatează prin podoabe retorice; el preferă versul liber, scurt, dar încărcat de o cadență interioară obținută prin pauze strategice și asonanțe subtile. Poezia sa refuză grandilocvența, miza fiind recuperarea fragmentelor de frumusețe brută din banalul cotidian sau din peisajele uitate. Este un discurs poetic modern, reflexiv și marcat de o melancolie luminoasă, perfect configurat pentru cititorul contemporan”.

Αμητός Πόλης

Αναδρομή

Είπαμε αυτή την ημέρα Τετάρτη

λες και οι μέρες

έχουν πραγματικά

ονόματα.

Δεν θα κάνω παράπονα.

Σε στεναγμούς όχι.

Όμως θα καθυβρίσω

με ουρλιαχτά το χρόνο

και θα κρεμάσω από το δάχτυλό μου

την κατακόρυφη κλωστή της μνήμης.

Πάνω της θ’ αφήσω να κυλήσουν

οι σταγόνες των ημερών μου

πριν διαλυθούν με νόημα

στο ξύλινο πάτωμα.

Εκεί πέφτοντας

δεν πρόκειται ν’ αρκεστούν

στα φθινοπωρινά απογεύματα.

Θα διαρρήξουν την επίπεδη επιφάνεια

λαχταρώντας τους χειμώνες.

Secerișul orașului

Retrospectivă

Am numit această zi miercuri,

de parcă zilele

ar avea cu adevărat

nume.

Nu mă voi tângui.

Suspinelor, nu.

Însă voi ocărî

cu urlete timpul

și voi atârna de degetul meu

firul vertical al memoriei.

Pe el voi lăsa să curgă

picăturile zilelor mele,

înainte de a se dizolva cu tâlc

pe podeaua de lemn.

Căzând acolo,

nu se vor mulțumi

cu după-amiezile de toamnă.

Vor străpunge suprafața plană,

tânjind după ierni..

Ένοικος

Ήταν πολύ ήσυχος

θα πουν

αν εξαιρέσει κανείς

την ανοιχτή τηλεόραση τα βράδια

και τις κραυγές κάθε 14 του μηνός

πρέπει να ήταν τα γενέθλιά του.

Δεν μας ενόχλησε ποτέ στην πολυκατοικία

και σπάνια είχε επισκέπτες.

Όμως οι περισσότεροι το είχαμε καταλάβει

το παράξενο συνήθειό του.

Να κρύβεται τις νύχτες

πίσω από την εξώπορτα

και να παραφυλάει.

Καμιά φορά να ανοιγοκλείνει το εξωτερικό φως

και να παρατηρεί από το ματάκι

ποιος ξέρει τι

στον άδειο διάδρομο.

Locatarul

Era foarte liniștit

vor spune

de-ai exclude doar

televizorul deschis în nopți

și strigătele din fiecare 14 ale lunii

trebuie să fi fost ziua lui.

Nu ne-a deranjat niciodată în bloc

și rareori avea oaspeți.

Însă cei mai mulți înțelesesem,

ciudata lui deprindere.

Să se ascundă noaptea

în spatele ușii de la intrare

și să pândească.

Uneori să aprindă și să stingă lumina de afară

și să vegheze prin vizor

cine știe ce

pe coridorul gol.

Σε Απόντα

Μου είχες πει

τις Κυριακές να μην ταξιδεύω.

Έλεγες

οι προορισμοί

δε λειτουργούν τις αργίες.

Όμως τώρα

πώς θα έρθω σε ’σένα

που μόνο Κυριακές

μου είπανε

να σε βλέπω;

Celui absent

Îmi spusesei

duminica să nu călătoresc.

Spuneai

că destinațiile

nu funcționează de sărbători.

Însă acum

cum voi veni la tine

când doar duminica

mi s-a spus

că te pot vedea?

Ρητορικό

Πώς να φιλήσουμε όταν για τις λέξεις

τα στόματά μας παραμένουν ανάξια

δυστυχισμένοι θυρωροί ερμητικών λεξικών

με ξενική προφορά

σε όλες τις γλώσσες των ανθρώπων.

Retoric

Cum să sărutăm când pentru cuvinte

gurile noastre rămân nevrednice,

portari nefericiți ai unor dicționare ermetice

cu accent străin

în toate limbile oamenilor.

Κλειστή όραση

Στo όνομά σου

το σιγανό αντίκρισμα

όπως πληγή θύμησης

και σωπαίνω.

Τώρα πλάγια βήματα

ώστε να μην προχωρήσουμε.

Ούτε όμως και πίσω.

Αν προσπεράσει ποτέ το παρελθόν

ίσως ζήσουμε πάλι.

Φυλακισμένο φως

στα βλέφαρά μου

δικό σου.

Δεν τα ανοίγω πια

για τους περαστικούς.

Privire închisă

În numele tău

–tăcuta înfruntare

ca o rană a amintirii;

și tac.

Acum pași laterali

ca să nu mai înaintăm.

Dar nici să dăm înapoi.

Dacă trecutul ne va depăși vreodată

poate vom trăi din nou.

Lumină întemnițată

pe pleoapele mele

–a ta.

Nu le mai deschid

pentru trecători.

Πινακίδα

Ενοικιάζεται το παρόν

σε λεωφόρους και επαρχιακές οδούς

σε γειτονιές των παιδικών χρόνων

που τρέχουν ποδήλατα και μεγαλώνουν οι γείτονες

πάνω σε μπάζα δίπλα σε κρυψώνες

σε φανάρια και γήπεδα

σε ταράτσες και γιαπιά και σχολεία

όπου υπάρχει άνθρωπος

το παρόν ενοικιάζεται

το παρελθόν πωλείται

το μέλλον αγοράζεται.

Ενοικιάζεται το παρόν

πίσω από τις επιγραφές δευτερόλεπτα

σύρματα και λαμαρίνες υποστηρίζουν το μήνυμα

στη σκιά ξεκουράζονται συμμαθητές

φαντάσου κάποιος τώρα να ορφάνευε

θα χτυπήσει το κουδούνι και μετά χαθήκαμε

σε διαδρόμους ενήλικους και χώρους συνεδριάσεων

και από το παράθυρο θυμώνει ακόμη

άγονη αυτή η εξοχή.

Ενοικιάζεται το παρόν

τόσα χρόνια με συνθηματικό τρόπο

να καταλαμβάνει το βλέμμα

να μουδιάζει τη λογική ακοή

να γίνεται συνήθεια

ονόματα συλλαβιστά

που δεν ακούστηκαν ποτέ σωστά

πλάι σε απομνημονευμένες επιθυμίες

και μπαλκόνια που βλέπουν πίσω.

Ενοικιάζεται το παρόν

δίπλα στον οριστικό εαυτό μας.

Γιατί στο τέλος θα μοιάζουμε.

Από την αρχή ως το τέλος θα μοιάζουμε.

Panou publicitar

Se închiriază prezentul

pe bulevarde și drumuri provinciale

în cartierele copilăriei

unde aleargă biciclete și cresc vecinii

pe moloz, lângă ascunzători

la semafoare și terenuri de joc

pe terase, șantiere și școli

oriunde există om

prezentul se închiriază

trecutul se vinde

viitorul se cumpără.

Se închiriază prezentul

în spatele firmelor, secunde

sârme și table susțin mesajul

la umbră se odihnesc colegi de școală

imaginează-ți ca cineva acum să rămână orfan

va suna clopoțelul și-apoi ne-am pierdut

pe coridoare adulte și în săli de ședințe

iar de pe fereastră încă se mânie

stearpă această provincie.

Se închiriază prezentul

atâția ani, în mod codificat,

să pună stăpânire pe privire

să amorțească auzul rațional

să devină obicei

nume silabisite

ce nu s-au auzit niciodată corect

lângă dorințe învățate pe de rost

și balcoane ce privesc în spate.

Se închiriază prezentul

lângă sinele nostru definitiv.

Pentru că la sfârșit ne vom asemăna.

De la început până la sfârșit ne vom asemăna.

Υγρασία ύδατος

Ανήκε στον οφθαλμοφλοιό

και επέπλευσε

αφού μπόρεσε

να σχηματιστεί.

Τώρα πια θάλασσα

γιατί κάποτε κορυφογραμμή

και καταιγίδα

γιατί κάποτε σύννεφο

και ανάμεσα το δικό μας

ευθύγραμμο τμήμα ορίζοντος

ξαπλωμένο

στα μυστικά βάθη του βλέμματος

να απομακρύνεται σίγουρο

για την προϊστορία

της ορατότητας.

Umezeala apei

Aparținea scoarței oculare

și a plutit la suprafață

după ce a izbutit

să se formeze.

Acum deja mare,

pentru că odinioară culme,

și furtună,

pentru că odinioară nor,

iar la mijloc, segmentul nostru

rectiliniu de orizont,

întins

în adâncurile tăinuite ale privirii,

îndepărtându-se sigur

de preistoria

vizibilității.

Angela Bratsou. Traducerile Angelei Bratsou acoperă un spectru cultural divers: de la istoria artei (sub îndrumarea directă a academicienilor Virgil Cândea și Răzvan Teodorescu, Prof. Dr. Radu Florescu etc.), la proză și poezie, la scenarii de film și teatru, la subtitrare și interpretare de filme, la diverse conferințe și prezentări publice, toate în coroborare cu evenimente la nivel înalt și lansări de carte și expoziții. Aceste traduceri s-au concretizat într-un portofoliu personal de 42 de volume deja publicate și de peste 150 de prezentări și traduceri publicate, cuprinzând capete de afiş dintre cele mai prestigioase, clasici ai modernităţii și scriitori contemporani români și greci în importante reviste culturale din Grecia și România. A primit ‒ în urma unor concursuri ‒ granturi de la Institutul Cultural Român (ICR) pentru publicarea autorilor români în limbi europene, 2010- 2024, de la Fundația Elenă pentru Cultură, în 2022, pentru publicarea unui autor grec în limbi europene, și de la Atelierul pentru traducători FILIT-Iași, România, 2015 până în prezent, pentru promovarea literaturii române în străinătate.