Diptic de Crăciun

Deschideți...

Deschideți poarta larg, deschideți ușa,

Să nu se mai întâmple ca-n vechime,

Când nimeni n-a primit-o pe Maria

Să-L nască pe Iisus în caldul casei!

Lăsați să intre noaptea înăuntru,

Cu spaima și durerea bucuriei,

Care ne vin din de demult și din departe,

Să ne găsească preschimbați la suflet!

Hai să fim buni și să ne fie milă,

Ca de noi înșine, de Prunc și Maică,

Fiindcă ei sunt aici să ne arate

Cât de aproape e Împărăția...

Parcă-n neștire

Spui: nu există Dumnezeu,

Până îți moare cineva,

Ori te încearcă rău o boală,

Gândul că totul se sfârșește,

Că nu ești așteptat de nimeni,

În nevăzutul care crește,

Începe să te înspăimânte.

Te uiți pierdut ca-ntr-o prăpastie

La ce-a rămas, de când tu, singur,

L-ai alungat, parcă-n neștire,

Pe Veghetorul minții tale.

Te clatini și, lipsit de reazem,

Te-ai prăbuși când, iată, golul

Te ia în brațe și te poartă,

Ca pe un prunc, căzut din leagăn,

Și te aduce lângă Domnul.

de Monica Pillat

Frescă de la mănăstirea Sinaia - fotografie de Laurențiu-Ciprian Tudor, 8 decembrie 2024.