Poemul de duminică
Prinsă pe mare
Prinsă pe mare de urgie,
Mă țin de nava ce se-nalță
Ca o biserică din ape.
Ce straniu valurile, vântul
Își pierd puterea, când se-apropie
De așezarea plutitoare.
Cel care-aduce liniștirea,
Întins pe punte, lângă mine,
Cu ochii-nchiși, pare că doarme:
Dar somnul Lui e rugăciune
de Monica Pillat
Comentarii