Dipticul de duminică

Sub chipuri de-mprumut

El ia o-nfățișare

Ce nu mai e a lui,

Vrând să arate celor

Care-l visează-n noapte

Că duhul după moarte

Își pierde învelișul

Și dacă mai revine

În somnul câtorva

Ia chipuri de-nprumut.

Așa, mulți adormiți

Descoperă la urmă

Că oaspeții străini

Care le bat în poartă

Sunt cei ce li se-ntorc

Din nevăzut acasă.

Te caut

Te caut în icoane,

În fresce și vitralii,

În schiturile zilei,

În catedrala serii,

Ce regăsesc în toate

E dorul după Tine.

Când îmi lipesc obrazul

De zidurile sfinte,

Mă umple bucuria

Tristeții infinite

Că-Ți prind numai ecoul.

Atunci devin eu însămi

Biserica în care

Îți depăn amintirea

Și-Ți stau în așteptare.

de Monica Pillat

Pridvorul Mănăstirii Sinaia, 8 decembrie 2024 - fotografie de Laurențiu-Ciprian Tudor