Strada Balanței
Strada Balanței și sertarele
Stradă, fericită balanță a copilăriei mele sibiene.
La un capăt al ei, tanti Ingrid, săsoaica - inimă de acadea,
văduva farmacistului din cartier, după arestarea lui
ea umpluse toate acele sertare pentru medicamente
cu bomboane vesele și cu mult râvnitul ei henclăș,
și cu turtă dulce pentru noi copiii celei mai frumoase străzi din lume.
Stradă visătoare ca noi toți dimpreună cu micile grădini
cu crini și dalii curioase și cu oameni faini, majoritatea ceferiști.
Nopțile, mai ales în liniștea cu stele a verilor vacanțe, cântecul roților de tren
se amesteca mătăsos cu visele noastre de copii
Și cel mai drag era o călătorie cu mocănița pe Valea Hârtibaciului,
de la Sibiu la Avrig și înapoi pe o linie îngustă,
când coboram din mers să culegem câteva mere și ne urcam iar din mers,
învingători, în vagonul cât un sertar dormitor pentru păpuși cum îl numea bunica.
Și coboram scara aceea de metal; sub ea șuierau trenurile; de neuitat acele duminici când mergeam cale lungă, tocmai la bazilica noastră bizantină, la Catedrala sibiană a Sfintei Treimi, după ce traversam podul gării și coboram zecile de trepte asemeni unor tainice sertare umplute cu pașii și visele noastre.
Și de neuitat ziua ceea americană când am ajuns la „Camera cu cărți rare” din biblioteca Pattee a Universității Statului Pennsylvania unde predam și unde profesorul Charles Mann m-a condus prin încăperile cu sertare „comori” pline cu manuscrise primite de la marii scriitori ai lumii.
Și mi-a arătat cartea de germană cu traduceri pe pagini și Faust-ul lui Goethe, semnate de Sylvia Plath. Apoi mi-a deschis alte sertare de metal în care stăteau frumos aliniate cărțile lui Giraudoux, unele scrise pe hârtie oficială, ministerială.
Au urmat manuscrisele lui John Updike, scrisorile lui Steinbeck și poezii de Denise Levertov. Și povestea americană continuă cu sertarele cele mai speciale văzute de mine vreodată făcute de profesorul elvețian Harold Schvaitzer care are în biroul - living o bibliotecă care are încastrat în mijlocul ei un mic dulăpior cu câteva sertărașe cu mânere mai speciale făcute de el din resturile unei orgi elvețiene.
Liliana Ursu
12 octombrie 2026






Comentarii