Diptic poetic

Din gaura de șarpe

Iese din gaura de șarpe,

În care-a stat mai mult ascuns,

Să dea cu ochii, pân-la urmă,

De Cel pe care L-a mâhnit.

Stă-n fața lui, dar nu îl ceartă:

Îl pune la pământ c-un zâmbet

Și-l biciuiește cu un dar.

Abia mai poate să îngâne:

"Ce rău îmi e!" până-i strivit

De Bunătatea care-l iartă.

Har

Ce vezi aici, e tot ce am:

Icoana, teiul de la geam

Și un caiet, lăsat deschis,

În care nu știu ce stă scris,

Pentru că mâna mea pe foi

O ia-nainte și-napoi,

Călăuzită de un duh,

Care coboară din văzduh,

Și se-ntrupează-ntr-un cuvânt,

Atât de-adânc, atât de sfânt,

Că, pe hârtie așternut,

Se face alb. Cum a putut

Să vină chiar sub tocul meu,

Ca să Îl simt pe Dumnezeu?

de Monica Pillat

Frescă la Snagov - fotografie de Laurențiu-Ciprian Tudor, 2 mai 2026.