Iorgos Gotis

Prin amabilitatea minunatei traducătoare Angela Bratsou vă vom prezenta o serie de poeți greci contemporani reprezentativi. Cea de a treia întâlnire este cu poezia lui Iorgos Gotis, din care vă propunem trei poeme.

Poetul Iorgos Gotis s-a născut în 1956, la Andravida. A studiat la Facultatea de Stomatologie a Universității din Atena. A fost membru al comitetului de redacție al revistelor „Dialogos” (1978-1983) și „Ek Paradromis” (1985-1992). A publicat volumul de proză „More Veneto” [Jurnal venețian] (2013), volumele de poezie: „Όρθρου βαθέος” (Zori adânci, 1988), „Φυσική ιστορία” (Istorie naturală, 1991), „Κρυμμένη εικόνα” (Imagine ascunsă, 1999), „Χρονογραφία” (Cronografie, 2007), „Δίχως χάρτη” (Fără hartă, 2011), „Στοιχειώδη Σωμάτια” (Corpuri elementare, 2015), „Συγκλίνοντες άνεμοι” (Vânturi convergente, 2018), „Ταξίδι στη Σκιά” (Călătorie în umbră, 2021) și „Μικρές αγγελίες” (Mici reclame, 2025), toate la editura „Stigmi” a lui Emilius Kaliakatsos. Volumul „Cronografie” a fost distinsă cu premiul de poezie al revistei „Diavázo” în 2008. În 2016 a fost onorat cu Premiul Fundației „Kostas și Eleni Ouranis” al Academiei din Atena pentru întreaga sa operă. Locuiește și lucrează ca medic dentist în Atena.

ΕΛΕΥΣΙΝΑ

Πρόσθετε φως ο ήλιος στη λευκή αστραπή των μαρμάρων

σαν περάσαμε τις βαθιές χαρακιές στο κατώφλι

της  άλλοτε κραταιάς πύλης, κρατώντας προσφορές

ονόματα να μνημονεύσουμε, δίσημες τελετές

για τον γνωστό και τον άγνωστο κόσμο.

Μυημένη η ψυχή προσπαθούσε διαρκή υπόσταση να δώσει

της σάρκας να βρει την διέξοδο από τον επίγειο πόνο.

Εξόριστη επανέρχεται η Δήμητρα συνομιλώντας εδώ

με λόγια σημερινά.

Διάφανο γινόταν γύρω το χώμα παγιδεύοντας στο βυθό του

όλες εκείνες τις στιγμές που κάποτε τις λεν αιωνιότητα.

Εντός σου το βάρος καταστροφής και καταδίκης

ονόματα ψηλαφούσε που το δέναν με το τώρα.

Τα μυστικά λόγια σείστρα που θα ξυπνήσουν το χώμα

για να αντηχήσει επάνω του ο ήχος βημάτων γοργών.

Θα ανέβει στο φως η Περσεφόνη του Πλούτωνα κατισχύοντας.

Στάχυα θα γίνουν τα ενωμένα χέρια σε προσευχή,

θα πολλαπλασιάσει ο θαμμένος σπόρος

τη μοναδική αφθονία του.

Διαισθανόσουν γύρω το θρόισμα από τα σπαραγμένα

μαρμάρινα μέλη που αποκτούσαν κίνηση και χρώμα

καθώς χαμήλωνε το φθινοπωρινό φως.

ELEUSIS

A adăugat lumină, soarele, fulgerului alb al marmurelor

când am trecut peste crăpăturile adânci din pragul

rezistentei porți de altă dată, ținând ca ofrande

nume pentru a fi comemorate, ceremonii ambigue

pentru lumea cunoscută și necunoscută.

Inițiat, sufletul încerca o existență permanentă să dea

cărnii pentru a găsi calea de ieșire din durerea pământească.

Exilată revine Demeter, conversând aici

în cuvinte actuale.

Transparent devenea în jur țărâna, captivând în adâncul ei

toate acele momente numite cândva eternitate.

Înăuntrul tău, apăsarea distrugerii și a condamnării,

nume pipăia care o legau de acum.

Cuvintele secrete sunt sistre care vor trezi țărâna

ca să răsune deasupra ei sunetul de pași repezi.

Se va ridica în lumină Persefona, pe Hades dominându-l.

Spice vor deveni mâinile unite în rugăciune,

își va înmulți sămânța îngropată

abundența sa unică.

Simțeai în jur foșnetul dezmembratelor

membre de marmură care dobândeau mișcare și culoare

pe măsură ce se stingea lumina toamnei.

ΜΠΑΛΑΝΤΑ ΤΟΥ ΧΙΟΝΙΟΥ

Σιωπή στα χείλη μας το χιόνι

μας ψιθυρίζει ήχους λιώνοντας

για την αρχή του κόσμου.

Και στον καθρέφτη του ακτινωτά

το βήμα σου τις σκέψεις μου ραγίζει.

Διαλυμένων ημερών

πλέκονται αναμνήσεις.

Πιασμένοι από το χέρι.

Οι πατημασιές μας ίχνη και γραφή.

Της αγάπης το βάρος πάνω στο χιόνι.

Το καμπανάκι του χιονιού ηχεί την τρέλα μας

τραγουδά κάτω από την πολύχρωμη κουβέρτα

της ζωής μας. Στον βαθύ μπλε ουρανό χτυπάνε

οι καρδιές μας και μέσα στη μυστική ησυχία

ο κλειστός ορίζοντας τη μέρα μας σαρκάζει.

Χορδές της άρπας και λευκά μαλλιά

του γέροντα ουρανού.

Στάχτη των λέξεων

θα μας σκεπάσει, χιόνι.

Οστά περιπλεγμένα κάποτε στον έρωτα.

Χιόνι το μάννα του ουρανού.

Χιόνι, του ουρανού το χώμα το ελαφρύ

που πιάνουμε στα χέρια μας μέχρι να μας σκεπάσει

όπως σκεπάζει απαλά τη γη για να κοιμίσει

να ανθίσουνε του ύπνου μας αερικά, ανεμώνες

λευκά κρινάκια της ζωής στου ουρανού το χώμα.

BALADA ZĂPEZII

Tăcere pe buzele noastre, zăpada

ne șoptește sunete, topindu-se,

despre începutul lumii.

Și în oglinda sa, radial,

pasul tău gândurile îmi fisurează.

Zilelor dizolvate

le sunt țesute amintiri.

Ne prindem de mână.

Pașii noștri sunt urme și scris.

A iubirii apăsare pe zăpadă.

Clopoțelul de zăpadă ne sună nebunia

cântă sub pătura colorată

a vieții noastre. Pe cerul albastru intens ne bat

inimile și în liniștea secretă

orizontul închis ne ia în zeflemea ziua.

Coarde de harpă și păr alb

al bătrânului cer.

Cenușă a cuvintelor

ne va acoperi, ca o zăpadă.

Oase amestecate cândva în amor.

Zăpadă este mana raiului.

Zăpadă, a cerului țărâna ușoară

pe care o luăm în mâini până ne acoperă

precum acoperă blând pământul pentru a adormi

să înflorească ai somnului nostru spiriduși, anemone,

crinișori albi ai vieții în țărâna cerului.

 ΠΡΟΛΕΓΟΜΕΝΑ

Τα λόγια μας μικροί καθρέφτες

ένα κομμάτι γης του μέλλοντός μας

όπου θα γαληνέψει η εικόνα μας καθώς

σταθερά θα τα κρατούν οι άλλοι.

Τόπο θα βρούμε και θα είμαστε μαζί.

Τα λόγια μας μικροί καθρέφτες

από νερό που σβήνει

του παρελθόντος μας τη δίψα

έτσι όπως κρατούν εικόνες ξεχασμένες

λίμνες μικρές, στης όχθης τους το μαλακό χορτάρι

θα ξαπλώσουμε και θα 'μαστε δυό.

Ζωές πιασμένες στη σιωπή, τα αποτυπώματα

του σώματός μας στο νερό, φυλακισμένα στο βυθό.

Γείρε στον ώμο μου, τα χείλη σου

θα τα γεμίσω μυστικά ώστε να ξαναφτιάξεις

την εικόνα του τόπου που μας περιέχει.

Εσύ που έμαθες να βλέπεις πίσω

από τη θαμπάδα των λέξεων της σκοτεινιάς

του καθρέφτη να ερμηνεύεις τα ίχνη, μίλησε

με την προφητική του παρελθόντος γλώσσα.

PROLEGOMENE

Cuvintele noastre sunt mici oglinzi,

o bucată de pământ din viitorul nostru

unde se ni va liniști imaginea, în timp ce

constant le vor păstra ceilalți.

Un loc vom găsi și vom fi împreună.

Cuvintele noastre sunt mici oglinzi

din apă care stinge

a trecutului nostru sete

așa cum păstrează imagini uitate,

lacuri mici, pe malurile lor în iarba moale

ne vom întinde și vom fi doi.

Vieți prinse în tăcere, urmele

corpului nostru în apă, încarcerate în adânc.

Sprijină-te pe umărul meu, buzele tale

le voi umple cu secrete ca să poți reconstrui

imaginea locului care ne cuprinde.

Tu care ai învățat să vezi dincolo

de neclaritatea cuvintelor, din întunericul

oglinzii să interpretezi urmele, vorbește

cu limbajul profetic al trecutului.

Angela Bratsou. Traducerile Angelei Bratsou acoperă un spectru cultural divers: de la istoria artei (sub îndrumarea directă a academicienilor Virgil Cândea și Răzvan Teodorescu, Prof. Dr. Radu Florescu etc.), la proză și poezie, la scenarii de film și teatru, la subtitrare și interpretare de filme, la diverse conferințe și prezentări publice, toate în coroborare cu evenimente la nivel înalt și lansări de carte și expoziții. Aceste traduceri s-au concretizat într-un portofoliu personal de 42 de volume deja publicate și de peste 150 de prezentări și traduceri publicate, cuprinzând capete de afiş dintre cele mai prestigioase, clasici ai modernităţii și scriitori contemporani români și greci în importante reviste culturale din Grecia și România. A primit ‒ în urma unor concursuri ‒ granturi de la Institutul Cultural Român (ICR) pentru publicarea autorilor români în limbi europene, 2010- 2024, de la Fundația Elenă pentru Cultură, în 2022, pentru publicarea unui autor grec în limbi europene, și de la Atelierul pentru traducători FILIT-Iași, România, 2015 până în prezent, pentru promovarea literaturii române în străinătate.