Zidul
- Monica Pillat

- 19 iul.
- 1 min de citit
Eram o casă părăsită,
Când mi-a bătut în ușă Domnul,
Dar când am pus mâna pe clanță,
Să Îi deschid, păru, deodată,
Că eu eram cel de afară,
Chemat de Dânsul înăuntru.
M-a potolit de frig și frică,
Mi-a dat veșminte de-ale Sale,
Mi-a pus pâinea cu vin alături
Și m-a culcat alene-n poală.
Am adormit închipuidu-mi
Că-nalț, din lut până la ceruri,
O catedrală de cuvinte,
În care El să lumineze.
Când m-am trezit, eram chiar zidul
De care-Și răcorise fruntea.
de Monica Pillat






Comentarii