Iorgos H. Theocharis

Prin amabilitatea minunatei traducătoare Angela Bratsou vă vom prezenta o serie de poeți greci contemporani reprezentativi. Cea de a patra întâlnire este cu poezia lui Iorgos H. Theocharis, din care vă propunem patru poeme.

Iorgos H. Theocharis s-a născut în 1951 în Desfina, Fokida. Este poet. Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, germană, spaniolă și albaneză. De asemenea, publică eseuri și critică literară. Este membru al Societății Scriitorilor Greci. Conduce revista literară „Emvolimon” publicată în Aspra Spitia, Viotia. De asemenea, a participat la editarea ziarului tipărit „Book Press”. A publicat volumele de poezie: „Πτωχόν μετάλλευμα” („Minereu sărac”, publicat de revista „Emvolimon”, 1990), „Αμειψισπορά” („Rotația culturilor”, Biblioteca Publică Centrală din Levadia, 1996), „Ενθύμιον” („Suvenir”, Kastaniotis, 2004), „Πιστοποιητικά θνητότητας” („Certificate de mortalitate”, Syghroni Ekfrasi, 2014), „Πλησμονή οστών” („Abundență de oase”, Melani, 2018) și a editat volumul colectiv de mărturii istorice „Δίστομο, 10 Ιουνίου 1944: Το Oλοκαύτωμα” („Distomo, 10 iunie 1944: Holocaustul”, Syghroni Ekfrasi, 2010), care a fost distins cu Premiul de Stat pentru Cronică - Mărturie.

ΤΗΝ ΕΠΟΜΕΝΗ ΜΕΡΑ

Το βροχερό δειλινό κηδέψαμε τη νεαρή Ιουλία που αυτοκτόνησε. Από έρωτα, είπαν, προδομένο. Την επομένη την είδαν πολλοί. Άλλος ντυμένη μ’ άσπρο νυφικό να κάνει ισορροπία σε μονόκυκλο ποδήλατο παίζοντας στον αέρα πέντε πορτοκάλια και την καρδιά του προδότη. Άλλος στην θάλασσα μ’ ανεβασμένο φόρεμα, με το νερό μέχρι τα κρουστά της σφυρά -γύρω της να πετάν’ πετροχελίδονα. Ή να πετά πάνω από τις κεραμοσκεπές, έχοντας αγκαλιά την κατσίκα· την προσφωνεί συχνά Πηνελόπη. Τέλος, κάποιος ντυμένη στα μαύρα, ανεβασμένη στη θεόρατη αχλαδιά, δίχως εσώρουχο. Να στολίζει μ’ ανθάκια λευκά το σγουρό εφηβαίο. Όσοι την είδαν, την επόμενη μέρα, τη φωνή τους έχασαν μέχρι την μεθεπόμενη. Όταν στον λάρυγγα επανήλθε, το βλέμμα τους θ’ άλλαζε τελεσίδικα.

A DOUA ZI

În înserarea ploioasă am îngropat-o pe tânăra Iulia, care s-a sinucis. Din dragoste, au spus ei, trădată. A doua zi, mulți au văzut-o. Unul, îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă, făcând echilibristică pe un monociclu, aruncând în aer cinci portocale și inima trădătorului. Altul, în mare, cu rochia ridicată, cu apa până la glezne – în jurul ei zburând rândunele. Sau zburând peste acoperișurile cu țigle, ținând capra în brațe; i se adresează adesea cu Penelopa. În sfârșit, cineva, îmbrăcată în negru, urcată în uriașul păr, fără lenjerie intimă. Decorându-și cu floricele albe părul pubian cel creț. Cei care au văzut-o, a doua zi, și-au pierdut vocea până în ziua următoare. Când aceasta a revenit în laringe, privirea li s-a schimbat definitiv.

ΌΝΕΙΡΟ ΤΗΣ ΜΕΓΑΛΗΣ ΠΑΡΑΣΚΕΥΗΣ

Ύστερ’ απ’ την Αποκαθήλωση επήγαμε στα μνήματα.

Στην άκρη του τάφου της μάνας

καθόταν το αβάφτιστο της Πολυξένης.

Φορούσε λουλουδάτο τσιτάκι.

Έπαιζε με μια πάνινη κούκλα.

Είχε ήρεμο, γλυκύτατο, βλέμμα.

Η άλως του φωτός γύρω απ’ το κεφαλάκι του

μου δημιούργησε την εντύπωση

πως έβλεπα τη μάνα παιδάκι.

Έστρεψα προς τη μάντρα του νεκροταφείου

κι είδα τη μάνα μου νύφη, μετεωριζόμενη,

να μπαίνει κρατώντας ένα μπουκέτο μωβ βιολέτες.

Με παντελονάκι κοντό με τιράντες

κι ένα παράταιρο μπάλωμα στο γοφό,

πετούσα μπροστά της,

φορώντας τα παπουτσάκια της Λαμπρής.

Κρατούσα αναμμένη τη λαμπάδα του γάμου της.

Ο πατέρας, παρέκει, γυμνός, άταφος,

είχεν αρχίσει ευσυμπάθητον θρήνον, βουβόν.

Άναψα από ένα λιανοκέρι στους τάφους των.

Βγαίνοντας πήρα κι εγώ, με τόσους άλλους,

τα κόλλυβα του γάμου τους, σε σακουλάκι.

VIS DIN VINEREA MARE

După Denia Prohodului, ne-am dus la morminte.

La marginea mormântului mamei mele

stătea copilul nebotezat al Polyxenei.

Purta o rochiță de stambă.

Se juca cu o păpușă de cârpă.

Avea o privire calmă și dulce.

Haloul de lumină din jurul căpșorului său

mi-a dat impresia

că o vedeam pe mama copil mic.

M-am întors spre gardul cimitirului

și am văzut-o pe mama mea mireasă, levitând,

intrând cu un buchet de violete mov.

În pantaloni scurți cu bretele

și un petic ciudat pe șold,

zburam în fața ei,

purtând pantofiorii de Paști.

Țineam aprinsă lumânarea ei de nuntă.

Tata, un pic mai departe, gol, neîngropat,

începuse un bocet tăcut și plin de compasiune.

Am aprins câte o lumânărică la mormintele lor.

Plecând, am luat și eu, împreună cu atâția alții,

coliva lor de nuntă, într-o punguță.

ΠΡΩΙΝΟ ΜΕ ΣΥΝΝΕΦΙΑ                                          

Μπαίνει στο αυτοκίνητο∙

το  πρωινό είναι μουντό -όμοια με την ψυχική του διάθεση∙

ανοίγει το ηχοσύστημα και, καθώς οδηγεί, φλογίζεται ολόψυχα

στη μέθεξη της Μεγάλης Άριας της Μήδειας του Μίκη·

η φωνή της Emilia Titarenko συνέχει τη διάθεσή του με το τοπίο

που αντικρίζει βγαίνοντας από την πόλη

Πνοές ερημίας και σιωπής∙

θροΐζουν οι ευκάλυπτοι με των πουλιών τους ήσυχους

κελαηδισμούς ανάμεσα στους κλώνους τους,

λιόδεντρα φρεσκοκλαδεμένα -τα κλαδιά τους

ευγνώμονες ικεσίες στ’ ουρανού την υγρή ελεημοσύνη

Η θάλασσα ακύμαντη, μητέρα στοργική

Βγαίνει από το αυτοκίνητο∙

περπατά ανάμεσα στων θάμνων τα μύρα

Αγαλλιάζει η ψυχή του στης Φύσης τη συμπόνια

MIC DEJUN CU CER ÎNNORAT                                          

 Se urcă în mașină;

dimineața este mohorâtă - similară cu starea sa psihică;

deschide combina audio și, în timp ce conduce, se aprinde din tot sufletul

la comuniunea spirituală din Marea Arie a Medeei de Mikis;

vocea Emiliei Titarenko îi înscrie starea de spirit în peisajul

pe care-l zărește la părăsirea orașului

Respirații de pustiu și tăcere;

foșnesc eucalipții cu ciripiturile liniștite

ale păsărilor printre lăstarele lor,

măslini proaspăt tăiați - ramurile lor,

niște rugăciuni recunoscătoare către cer pentru milosteniile umede

Marea fără de valuri, o mamă iubitoare

Coboară din mașină;

păsește printre ale tufișurilor parfumuri

Se bucură sufletul său de compasiunea Naturii

ΛΙΓΟ ΜΥΡΟ ΜΥΡΩΝΕΙ ΤΟΝ ΜΥΡΩΝΑ

                                                 του Νίκου Αλέξη Ασλάνογλου

Ξέπνοο λαγνείας μεσημέρι,

κόντρα στο θάνατο τον αισθησιασμό λογιάζεις

καθώς κυλάει αδιάκοπα της ύπαρξης

ο μελαγχολικός σου ποταμός

Αλλά η μνήμη στο ποτήρι ίχνος μέθης

από τα ματωμένα χείλη όπου φίλησαν τη νύχτα

κι η ηδονική αίσθηση, όταν διψάμε αλλόφρονα τον άλλο,

διαμάντι που χαράσσει της μνήμης κάθε κρύσταλλο

Γιατί από μικρές,

κάποιες,  μνήμης πολύτιμες, πια, λεπτομέρειες

κρατιόμαστε στου χρόνου τ’ άγκιστρα

μη γκρεμιζόμενοι ως της ανυπαρξίας το χάος

Μα, όπως η επιθυμία εξατμίζεται,

στον έρημο βγαίνεις πεζόδρομο

πλάι στη θάλασσα,

στην αποβάθρα σκύβεις στον βυθό κοιτώντας

και μέσ’ απ’ του νερού τη διάθλαση βλέπεις τις λόγχες του ήλιου

αιχμηρές να χυμούν εναντίον σου

και η νύχτα πέφτει

κι ακόμη μια φορά, διαπιστώνεις

την μεγάλη του φεγγαριού αυταπάτη

κι ο στίχος

δεν φεγγρίζει στα σκοτάδια εντός σου

μέσ’ από τις κοφτές της έμπνευσης ρωγμές

και η μνήμη, εντέλει, ένας θρόμβος

νοσταλγία στις φλέβες υγρή, όλο απειλεί να μας σκοτώσει.

PUȚIN MIR ÎNMIRESMEAZĂ PE MYRON

                                                 Pentru Nikos Alexis Aslanoglou

Amiază lipsită de poftă,

împotriva morții te gândești la senzualitate

în timp ce curge neîncetat al existenței

tale râu melancolic

Dar amintirea din pahar este o urmă de beție/amețeală

de la buzele însângerate unde au sărutat noaptea

și senzația voluptuoasă, când ne este o sete nebună de celălalt,

diamant care zgârie al amintirii fiecare cristal 

Pentru că din mici,

unele, prețioase, de acum, detalii ale memoriei

ne agățăm de cârligele timpului

neprăbușiți până în haosul neexistenței 

Dar, precum dorința se evaporă,

în deșert tu ieși pe o potecă pietonală

pe malul mării,

pe dig te apleci spre adânc privind

și prin a apei refracție vezi sulițele soarelui

ascuțite revărsându-se asupra ta

și se lasă noaptea

și încă o dată, realizezi

marea iluzie a lunii

și versul

nu strălucește în întunericul din tine

prin crăpăturile tăioase ale inspirației

și memoria, până la urmă, un trombus/cheag de

nostalgie în vene, udă, tot amenință că ne omoară.

COGITO ERGO SUM

Πήγα το αυτοκίνητό μου στο πλυντήριο.

Η νεαρή γυναίκα στο πρατήριο καυσίμων-βαθυκόκκινα σγουρά μαλλιά, μάτια βαθυγάλανα-μου πρότεινε να καθίσω μέχρι να τελειώσει το πλύσιμο.

Στο γραφείο, ανοιγμένος, ο Λόγος περί της μεθόδου του Descartes.

Καλοξυσμένο μαλακό μολύβι σαν σελιδοδείκτης.Εξαντλητικές σημειώσεις στα περιθώρια του προλόγου της μεταφράστριας.

Κατάλαβα πως εκεί διέκοψα την ανάγνωση.

Υπάρχει ελπίδα, σκέφτηκα, αφού σκέφτονται.

Το πλύσιμο ολοκληρώθηκε. Ρώτησα τι οφείλω.Έξι ευρώ, απάντησε.Έδωσα χαρτονόμισμα των δέκα κι έκανα να φύγω.–Έχετε ρέστα, κύριε, με πρόλαβε.–Κρατήστε τα για το ποίημα, αποκρίθηκα                             – που πάντα θα του οφείλω.

COGITO ERGO SUM

Mi-am dus mașina la spălătorie.

Tânăra de la benzinărie

- păr roșu închis și creț, ochi albaștri intens -

mi-a propus să mă așez până când termină spălatul.

Pe birou, deschis, se află Discursul despre metodă al lui Descartes.

Un creion moale bine ascuțit, pe post de semn de carte.

Note exhaustive pe marginea

prefeței traducătoarei.

Am înțeles că acolo m-am oprit din citit.

Există speranță, m-am gândit, din moment ce ei gândesc/cred.

Spălatul era terminat. Am întrebat cât datorez.

Șase euro, a răspuns ea.

I-am dat o bancnotă de zece euro și am vrut să plec.

- Aveți rest, domnule, mi-a luat-o înainte.

- Păstrați-l pentru poezie, am răspuns eu,

- căreia îi voi datora mereu.

Angela Bratsou. Traducerile Angelei Bratsou acoperă un spectru cultural divers: de la istoria artei (sub îndrumarea directă a academicienilor Virgil Cândea și Răzvan Teodorescu, Prof. Dr. Radu Florescu etc.), la proză și poezie, la scenarii de film și teatru, la subtitrare și interpretare de filme, la diverse conferințe și prezentări publice, toate în coroborare cu evenimente la nivel înalt și lansări de carte și expoziții. Aceste traduceri s-au concretizat într-un portofoliu personal de 42 de volume deja publicate și de peste 150 de prezentări și traduceri publicate, cuprinzând capete de afiş dintre cele mai prestigioase, clasici ai modernităţii și scriitori contemporani români și greci în importante reviste culturale din Grecia și România. A primit ‒ în urma unor concursuri ‒ granturi de la Institutul Cultural Român (ICR) pentru publicarea autorilor români în limbi europene, 2010- 2024, de la Fundația Elenă pentru Cultură, în 2022, pentru publicarea unui autor grec în limbi europene, și de la Atelierul pentru traducători FILIT-Iași, România, 2015 până în prezent, pentru promovarea literaturii române în străinătate.