Italia din inima mea

La galeria din Piața Teatrului din Brașov s-a vernisat de curând expoziția doamnei Rodica Fleșariu Marinescu intitulată „Italia din inima mea”, un „periplu fotografic” despre cetatea eternă și nu numai, pe care o descrie și printr-o excelentă carte-jurnal de călătorie, intitulată „Amprente italiene”.

Dintr-o admirație nedisimulată pentru Italia, citisem jurnalul cu un an în urmă impresionat de „ochiul călătoarei” care evoca cu multă pasiune locuri, muzee, picturi, oameni celebri, toate cuprinse în „47 de eseuri de iubire pentru Italia”, ce însumează 30 de ani de peregrinări prin țara lui Dante.

Expoziția deschisă la Brașov, după cuvântul autoarei, este „un tandem artistic sentimental între imagine și scriere, între fotografie și pagini de carte”, ce urmăresc conținutul eseurilor din volumul amintit.   

Autoarea ne invită la un exercițiu al privirii prin propriile experiențe trăite în Italia sau ne provoacă să descoperim Italia prin ochii ei, pentru că ochiul este deschis mereu spre infinitul lumii, iar  lumea  se lasă privită prin ochiul fiecăruia.  

Scriitoarea Rodica Fleșariu Marinescu s-a născut la Brașov și a trăit aici până în anul 1999 când se mută la București, schimbându-și profesia și lucrând la Muzeul Țăranului Român până în anul 2018, ca redactor și curator de expoziții. Face un master în Cultură Italiană la Universitatea din București și beneficiază de trei burse de cercetare în artă la Roma (2004, 2007, 2009).

Această iubire pentru Cetatea eternă se va concretiza într-o mulțime de articole, dar și în pagini de carte „Roma - între jurnal și carte” (2004), „Roma inedită” (2016) și cea despre care aminteam la început, „Amprente italiene” (2022).

Expoziția la care ne invită doamna Marinescu este una din nenumăratele pe care le-a organizat la Institutul Italian de Cultură din București, la Muzeul Țăranului Român, la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția sau la Accademia di Romania din Roma. 

Expoziția de la Brașov ne descoperă preocuparea autoarei pentru memoria locurilor vizitate și a istoriei pe care le revelează. Nu este vorba doar de amintirea unui fapt, ci și despre păstrarea simțurilor și a gândurilor în legătură cu lucrurile și esența lor, cum ar spune Marin Tarangul. La doamna Marinescu simțul vizual spiritualizează celelalte simțuri și face accesibilă „ființa memoriei” ca veritabilă rădăcină a lumii,  prin atenția față de detaliu, fie că vorbim de diversele unghiuri fotografice, de diverse lumini sau stări sufletești, diferite instantanee, care pot fi familiare propriilor amintiri. Privirea vizitatorului se convertește spre esențial în măsura în care intenționalitatea văzului este locuită de dragostea pentru locurile privite, iar în acest demers cartea doamnei Marinescu, „Amprente italiene”, este de un ajutor neprețuit.  

Sunt rare cărțile care să te poarte printre  locuri familiare sau necunoscute cu atâta vervă precum o face autoarea, lăsându-ne o amprentă a sufletului său în sufletele noastre, iar cei care o cunosc personal știu la ce mă refer. Acea inconfundabilă pasiune a vocii cu care ne convinge că locurile pe care ni le oferă spre vizitare, prin ochii dânsei, primesc valoare de simbol transfigurându-se prin harul povestirii. Aș putea spune că suntem ghidați într-un „turism de purificare” (Smaranda Bratu Elian), așa precum Dante se lasă ghidat în Paradisul Terestru până la pragul contemplării Sfintei Treimi prin ochii Beatricei. Prin ochii Rodicăi Marinescu se răspândește lumina dintre adevăr și minte a locurilor care i-au marcat întâlnirile devenite amintire. 

Așa poți parcurge acest veritabil jurnal de călătorie care elimină o anumită cronologie în favoarea consemnării experienței însăși a întâlnirii cu locul și ce a determinat acea experiență. Cele 47 de eseuri rememorează 47 de locuri „bătute cu piciorul și cu sufletul“, cum ne previne doamna Smaranda în prefața cărții.  

Cartea este împărțită în două secțiuni: prima este dăruită Romei, iar cea de-a doua altor orașe din Italia. „Amprentele” pe care le lasă  doamna Marinescu sunt puternice și arată stăruința unui demers de 30 de ani, a unei perseverente pasiuni care a rodit în cartea de care amintesc.

Cum e să privești Roma de pe Monte Mario sau să-l admiri pe Edgar Degas în Complexul „Vittoriano”, să redescoperi Piazza del Popolo și gradina Borghese, Forul Roman și Columna lui Traian? Ar fi multe de spus, dar nu aș răpi din bucuria cititorului. Toate aceste locuri sunt descrise cu ochiul format al cunoscătorului de artă care privește locul dintr-o multitudine de perspective, îmbrăcat în hlamida dragostei pentru acele locuri. Apoi, nu poți rămâne insensibil la vizitele prin Ravenna, Napoli sau Arezzo, ca să nu mai amintesc de „Cavalcada magilor din Florența”!

Prin expoziția și „amprentele” sale, doamna Rodica Fleșariu Marinescu ne provoacă la o întrebare veche de sute de ani, la care se gândise Leonardo da Vinci: cum vezi privind? Un posibil răspuns ni-l oferă și prin cartea sa.

 de Cristian  Muntean