top of page

Louisville

Louisville, Kentucky, 2000


Mierla cântă cu foc pe strada Perfectă din Louisville. Doar umbra mea mai bea câte o cafea expresso cu Bill, bărbatul cu mierle pe umăr care odinioară caligrafia câte un poem pe pleoapele mele, în vis. Și se mai făcea că eu probam toate diademele lumii în casa de pe deal, de lângă parcul Cherokee. Dar numai una mi se potrivea, cea de poet.

Diminețile mi le petreceam rugându-mă, îngrijind de veverițe, apoi de Pegasus, calul câștigător al derby-ul din anul 2000.

La conacul ei de lângă Ohio, Nana, banchera, ne servea ceai de iasomie și ne arăta colecția ei de cai, caiși și nevăstuici. Și seara, Marea, tânăra poetă, ne umplea cutiile poștale cu poeme și poze cu corăbii și cu stoluri de lebede în migrație, deasupra oceanului.

Din Belvoir Apartments, în fiece seară, cobora din apartamentul ei de lux, o fată subțire și blondă. Era îmbrăcată în negru și avea o poșetă galbenă de lac și o sticlă mică de apă minerală în mână. Se urca în mașina roșie, o Alfa Romeo sport. Un câine uriaș lua loc pe scaunul din dreapta ei. Privea demn, numai înainte. Ea îi așeza cu grijă papionul. Și accelera.

Eu, pe vremea aceea, colecționam paiete și pene numai de la păsările care iernau pe insule. Și tot pe Drumul Barzilor m-am întâlnit prima oară cu cea mai diafană poveste de dragoste: dintre un violoncelist și o patinatoare dar și dintre un greiere și o oglindă uitată de cineva în curtea vecină.

Știai că Zelda a copilărit în acest Cotroceni din Louisville pe nume Highlands și-n vis l-a întâlnit prima oară pe Fitzgerald, viitorul ei soț, pe atunci acordor de piane și-n timpul liber dansator de tangouri, scriitor, și colecționar de rochii de mirese și de hărți vechi ?

Apusurile regale și Tom Waits îmi țineau de urât aici, departe de casă, unde începea sudul american și fabuloasele lui povești despre tutun, whisky, dragoste ,sclavie și moarte. Mai hrăneam o pasăre cu pene roșii din spatele casei mele de împrumut de pe Sherwood Avenue. Și ea, recunoscătoare, își lepăda câte o pană iar eu o puneam între paginile albumului despre faruri, scrisori pierdute și insule misterioase precum insula descoperită de colonelul Clark pe Ohio.

Acolo își creștea o vie și mai vâna iepuri și vulpi și ținea un jurnal despre alizee și conturi bancare. Asta până într-o bună zi când au sosit actori și o mare echipă de la Hollywood și au filmat „Marele Gatsby”. A părăsit insula. A lăsat doar un bilet pe care scria : „Totul vine de la Dumnezeu. Și asta e opera lui. În sfârșit am ajuns să contrazic legile migrației”. Și s-a călugărit.

de Liliana Ursu


26 noiembrie 2020



41 afișări1 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate

1 Comment

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
Rodica Bretin
Rodica Bretin
Oct 13, 2023
Rated 5 out of 5 stars.

O frântură din vitraliul lumii. Strălucitoare şi şlefuită în culorile unui timp care a fost, este, va fi.

Like
bottom of page