Maree negre este o carte mult așteptată, ea continuă seria începută cu Ținutul mareelor, ambele volume apărute la Editura Polirom. Ceea ce își propune Philippa Gregory este să urmărească o familie de-a lungul istoriei Angliei sec. al XVII-lea, când țara se afla în război civil. Scriitoarea a urmat cursurile Universității din Sussex și folosește ținuturile acelea mlăștinoase ca fundal pentru povestea acestei familii. Peste tot se simte autenticitatea cu care descrie peisajul, cu mirosurile lui specifice și cu toată acea floră și faună sălbatice, greu de îndrăgit, dar scriitoarei este clar că i-au plăcut mult și se simte apropiată de zona aceea.
Philippa Gregory este una dintre cele mai renumite scriitoare contemporane de roman istoric, doctor în filologie la Universitatea din Edinburgh cu o lucrare despre literatura secolului al XVIII-lea și o diplomă de licenţă în istorie, ceea ce o califică pentru titlul pe care i l-am acordat mai sus. Printre titlurile cu care m-a cucerit se numără Surorile Boleyn, Regina albă și Doamna apelor.
Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna la romanele ei este faptul că se apleacă asupra oamenilor obișnuiți, mai ales asupra femeilor care nu depindeau de un bărbat, ci aveau meserii cu care se întrețineau: erau moașe, erau vindecătoare, negustorese de ierburi de leac, administrau danele în care ancorau corăbii cu mărfuri sau erau proprietăresele depozitelor de marfă de prin micile porturi de pe Tamisa. Este un subiect care a preocupat-o de-a lungul vremii pe Philippa Gregory, întâlnim acest gen de femei în mai toate cărțile ei, ca personaje secundare, dar de data aceasta firul narativ principal este dus chiar de o astfel de femeie. Tot anul acesta a mai apărut încă o traducere, Femei obișnuite – 900 de ani de istorie, non-ficțiune, care are legătură cu Maree negre pentru că oferă cadrul istoric pe care se bazează romanul.
Contextul istoric este următorul: în primul volum, Parlamentul Angliei s-a ridicat împotriva regelui, cele două armate s-au luptat și revoluționarii au câștigat, iar regele a fost decapitat. Ca urmare, Anglia este proclamată republică, sub conducerea lui Oliver Cromwell. Acum, în cel de-al doilea volum, asistăm la restaurație, un nou rege se întoarce pe tron. Cei doi eroi între care are loc o poveste de dragoste se află în tabere diferite: Alinor, vindecătoare foarte pricepută și căutată, este protestantă, iar James, preot cu misiuni de spion, este regalist.
Toată această situație instabilă, de război civil ba deschis, cu armate care se confruntă mocnit timp de câteva decenii, dă naștere unei atmosfere de neîncredere, suspiciune, vecinii se privesc pe furiș, șușotesc, se trag perdelele la ferestre, se încuie ușile. Foarte bine mi s-au părut redate frământările fiecărei categorii sociale din cauza restaurației, care strică din nou echilibrul unui sistem, dar și atmosfera aceasta tensionată. Se adaugă apoi toate secretele pe care le poartă Alinor cu ea prin lume, nu le voi dezvălui, pentru că recomand ambele cărți. Voi spune numai că este un timp al vrăjitoarelor, sunt anii în care frumusețea dădea de bănuit, puteai fi imediat acuzată că ai făcut un pact cu diavolul, pentru că numai de la el poți fi atât de frumoasă și poți avea prin asta putere asupra bărbaților. Puterea unei femei asupra unui bărbat era condamnată ca diavolească.
Legat de magia care plutea în aer în secolul acela, am remarcat că cele două întâlniri cruciale ale lui James și Alinor (una în Ținutul mareelor și alta în Maree negre) se petrec în ajunul Nopții de Sânziene, încărcată de multe popoare cu semnificații magice, când se deschid cerurile și se amestecă lumile. Credințele acestea modificau comportamentele societății, fiecărui gest, vorbă și uneori chiar și gând le erau atribuite semnificații și constituiau semne.
Reîntoarcerea lui James în cel de-al doilea volum, la douăzeci de ani după povestea de dragoste cu totul interzisă din primul volum, nu face decât să adauge noi secrete peste cele din trecut. În plus, de data aceasta traversăm și oceanul, pe urmele fratelui lui Alinor, pe urmele membrilor armatei risipite a lui Oliver Cromwell, care își căutau scăparea din calea răzbunării noului rege. Toate paginile în care povestea se mută pe un alt continent, în care nou-veniții de-abia tatonau locurile și abia se puneau bazele relațiilor cu indienii americani, vor stârni curiozitatea, eu le-am citit cu mare plăcere.
M-am ferit să dezvălui povestea în sine, ca să nu stric bucuria cititorilor de a o afla din carte. Este o frumoasă ilustrare a vieții femeilor obișnuite de pe la 1670 și vă asigur că veți avea multe surprize, nu era o viață așa cum ne-am aștepta.
de Simona Antonescu
Comments