Note de lectură

Frumoasa doamnă Seidenman, de Andrzej Szczypiorski, editura „Trei”, traducere Constantin Geambașu

„Frumoasa doamnă Seidenman”, de Andrzej Szczypiorski, nu este încă o carte cu evrei și naziști, pentru că nu respectă niciuna dintre rețetele pe care cu siguranță fiecare cititor serios le cam cunoaște de acum. Subiectul este bine reprezentat în acest moment, iar multe dintre romanele apărute în ultimii ani au propus personaje și întâmplări care rămân în memorie.

Ceea ce face diferența între toate acestea și „Frumoasa doamnă Seidenman” este perspectiva și un amestec de reușite și nereușite care dau o notă aparte romanului. Personajul principal aș spune că este Varșovia, iar acțiunea cărții ar putea fi rezumată astfel: modul în care reușește personajul principal să-și continue viața, în primele zile de după invazia nazistă. Continuând pe linia aceasta, se poate spune că personajul principal supraviețuiește, dar se transformă pentru totdeauna.

Ca să poată construi acest personaj principal, autorul (o poveste de om la rândul său) folosește oameni din toate clasele sociale, de toate condițiile și – ceea ce este cel mai important – de toate naționalitățile. Polonezii, evreii, germanii și rușii care trăiau în Varșovia înainte de ocupația nazistă ies pe rând în avanscenă, se prezintă, înțelegem cine erau ei înainte de invazie și cum i-a schimbat aceasta. Pe tot parcursul cărții am avut sentimentul că personajele sunt ca degetele care, împreună, formează palma, iar adevărata narațiune este despre palmă.

Acesta este și marele succes al cărții: personajele originale, reușite, construite cu mare migală prin evidențierea unor detalii care, în viața reală, sunt adesea trecute cu vederea, fiind conștientizate abia după ce cunoaștem mai bine persoana. În plus, Varșovia acelor ani este foarte bine pusă în lumină, a fost pentru prima oară când am înțeles cu adevărat amestecul de polonezi și evrei, plus ruși și niște germani, și problemele complicate dintre ei, preexistente războiului.

Anunțasem la început un amestec de reușite și nereușite. Între punctele care nu au avut prea mare efect asupra mea au fost pasajele de analiză profesionistă a situației politice și sociale, când scriitorul părea să dispară complet și ieșea la iveală jurnalistul. Le-am simțit ca pe niște rupturi în text, m-au dus cu gândul la docu-dramele la modă în ultima perioadă – un gen care nu mă atrage foarte mult, dar pe ai cărui admiratori îi pot înțelege. Pasajele respective vor fi apreciate mai mult de cititorii raționali, care se simt confortabil în tipare de gândire logice, precise, decât de cititorii emoționali, care gândesc lumea în termeni intuitivi, de percepție și simțire.

Cel de-al doilea lucru care nu a funcționat pentru mine a fost structura spartă, mozaicată, fără personaje principale. Cheia ar fi să nu căutăm urmărirea unui fir narativ, ci să ne imaginăm că ținem în mână un caleidoscop și dăm pagina ca și cum l-am mai roti cu încă un grad, descoperind o cu totul altă lume. Cei cărora le place proza scurtă vor aprecia această construcție.

Recomand cartea pentru atmosfera Varșoviei, personalitatea complexă, atât de aparte a acestui oraș și pentru naturalețea relațiilor dintre oamenii ei – unele dintre lucrurile cele mai greu de prins în scris. Am rămas cu o tristețe dulce-amăruie la finalul cărții, o emoție caldă și puțin abătută dată de dragostea nesfârșită pe care o are autorul pentru Polonia, căreia îi iartă greșelile, scăpările, vinovățiile, lașitățile de moment, păcatele ascunse și nedreptățile, așa cum numai un părinte poate face.

Perspectiva diferită despre care aminteam mai sus este dată de ochiul unui autor care a fost, pe rând, partizan al Armatei Populare Poloneze în timpul ocupației și participant la Revolta de la Varșovia, prizonier în lagărul de concentrare Sachsenhausen, student al acelor „universități zburătoare” care își tot schimbau locația din motive de siguranță în perioada în care învățământul în limba poloneză era pedepsit cu moartea, mai târziu activist al mișcării Solidaritatea, dar și colaborator al poliției secrete comuniste poloneze în anii stalinismului din Polonia. Andrzej Szczypiorski pare să fi cunoscut din interior toate acele trăiri contradictorii și balansul între două sau mai multe tabere, date de constrângerea de a lua decizii în vremuri tulburi, când în joc se află viața ta și a celor dragi, ceea ce face ca niciuna dintre opțiuni să nu fie perfect nevinovată.

de Simona Antonescu