Poemul de duminică

Fără bagaje

Nu te speria! Ce ți se-ntâmplă

E că te-mprietenești cu moartea,

Care ți-i ia pe cei de-alături,

Ca să îți poarte ea de grijă:

Îți trage de sub tălpi covorul

Și, pe-ndelete, îți golește

Sertarele, cămara, podul,

Să nu te-mpiedici cu privirea

De ce ți-ar ține calea, încă.

La capăt, iată și fotoliul,

În care pân-acum stătuseși,

E tras afară cu blândețe.

Ce bine e fără bagaje,

Să poți pleca, în orice clipă!

de Monica Pillat

Postări recente