Poemul de duminică
Repertoriu
Intră sufleur la teatru,
În trapa de sub podium,
Apoi, după o vreme,
Ieși la suprafață,
Ca figurant în scene,
Cu public, în fundalul
Umbrit pe jumătate,
Până când, într-o seară,
Se-nfățișă la templu,
Ca pelerin, dar singur,
Ca cerșetor, pe urmă,
La porțile cetății.
Curând, pe negândite,
Primi să fie solul,
Pe care-ntreaga Curte
Îl asculta uimită,
Mai mult de trei minute;
Dar auzindu-i glasul,
Venit din altă lume,
Protagoniștii piesei,
Pe rând, îngenuncheară,
Iar el păși în rolul
Care-i cuprinse taina,
Fără să-i mai dea drumul.
O parte din mai marii
Și unii din colegii-
Actori se sfătuiră
Cum să îl amuțească
La loc, cum să-l împingă
Afară din spectacol,
Însă nu-l puteau scoate
Din scenă, dintr-o dată,
Pentru că cei din sală
Îl aclamau la culme.
Iviră din culise
O cruce încropită,
Pe care o montară
La mijlocul podelei
Și-n joacă se făcură
Că vor să-l răstignească,
Din nou, ca în vechime,
Iar el, ajuns la capăt,
S-a prefăcut că moare
de Monica Pillat
Comentarii