Pomenirea lui Tom

Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei, o prietenie exemplară

Azi, 23 aprilie 2025, de ziua Sfântului Gheorghe am vorbit cu doamna Cleopatra Lorințiu despre Tom. Mi-a spus că ținea mult la ziua prenumelui său și că o sărbătorea cu bucurie. Apoi am comentat despre postarea mea din 31 martie și despre ce am scris atunci referitor la nefericita „coincidență”. Redau parte din textul meu: „Ce straniu că în această mare prietenie de oameni și de cuvinte ziua nașterii primului (Nichita) este ziua săvârșirii celui de-al doilea (Tom). Da, Nichita se naște în 31 martie 1933, la Ploiești, iar Gheorghe Tomozei moare pe 31 martie 1997, la București”. Doamna Lorințiu îmi spune că Tom și-a presimțit cumva moartea, legată de această zi, că a și publicat, de altfel, în ultimul său volum din 1995, „Un poet din Tibet”, un poem cu exact acest titlu: „Visul din 31 martie”. Iată-l:

„Venise la mine smerita,

Pulpeşa, dagherotipa,

Muierea, curva, fata,

Neîntâmplata şi eterata.

Cu doar puţine vocabule

Ea, cu buzele,

Tipărea

Peste pielea mea

Incunabule.

Era fără-ndoială femeia

Mânată spre mine de unul,

Nichita De la Nicheea…”

Am rugat-o pe doamna Lorințiu să îmi lase câteva cuvinte despre acestă presimțire. I-am spus că vreau să fac un scurt material evocator care să unească mai multe puncte și cumva, chiar dacă cu tristețe, să-l sărbătorească pomenindu-l, chiar de ziua numelui său, pe poetul Gheorghe Tomozei.

„Mi-am întruchipat, în singurătate, propria mea formă de evocare – scrie doamna Lorințiu. A lui Nichita. A lui Tom. A prieteniei lor. Nichita, stins pe 13 decembrie. Tom avea să moară într-o zi de 31, acelaşi treisprezece inversat, dar 31 martie, straniu, ziua de naştere a lui Nichita. Soarta jucându-se astfel, într-un anume fel, cu cifrele vieţii şi morţii şi făcându-ne să ne gândim un strop la nemurire. Şi ca să mă credeţi că ei sunt acum pe-o margine de stea uitându-se mustrător către noi, o să vă rog să citiţi poemul premonitoriu scris de Tom, în care până şi moartea se vede că şi-au trecut-o unul altuia, precum o cană cu vin”.

Manuscris original Nichita Stănescu scris la Cîmpulung Muscel pentru Tomozei („dat la 6 dec. 74”)

de Laurențiu-Ciprian Tudor