Piatra
„Cine-i fãrã pãcat
S-arunce primul piatra”,
Spunea Iisus scriind
Cu degetu-n ţãrânã.
Cei strânşi în jur plecarã,
Întunecaţi la chip,
Numai când şi-a întors
Privirile spre mine,
În jur nu era nimeni.
Atunci mi-a spus în şoaptă:
„Vezi, piatra, ce stătea
Aici sã te omoare,
Ajunge temelia
Schitului tău lăuntric,
Când faci curat în suflet.
Ridică-te! Ai început,
Deja, să dai lumină!”
Pierdută
Mă poticnesc aici,
Fiindcă nu văd poteca
Pe care, până ieri,
Puteam s-ajung la Tine.
Păşesc, dar merg în gol,
Nu-i nimeni să-mi arate
Pe unde s-o apuc.
Găseşte-mă, Tu, Doamne…
Întrezãriri
Adevãrata vindecare
Începe dincolo de moarte,
Când uiţi, ca sã-ţi aduci aminte
Cum e sã fii dezmãrginirea.
Nu-ţi mai e teamã. Eşti ca vântul
Ce se desface-n mii de aripi,
Cãlãtorind în pretutindeni,
Fãrã putinţa rãtãcirii.
Ce simţi apoi e o-nflorire
În nevãzutul care creşte
Ca o cântare dinãuntru,
Ca o mireasmã a luminii…
de Monica Pillat