Triptic

Altcineva

La asfințit, umbrit la chip,

Scria cu mâna pe nisip,

Și cum atunci mă regândea,

Simțeam că sunt altcineva,

Care nu se mai lasă dus

Decât de visul lui Iisus.

Așa că port de-o vreme-n piept

Raiul ce pâlpâie-n deșert

Și liniștea pe care-o am

O pun în sfeșnice la geam

Și o aprind din când în când,

Ca răul să se facă blând.

Teamă

Ai cui sunt pașii care lasă

Sclipiri de raze-n întuneric?

Mâinile cui, în miez de noapte,

Trag clopotele să ne scoale?

De ce ne e așa de teamă,

C-o luăm la fugă să ne-ascundem

De Cel venit să ne-mbuneze?

Se strâng în jurul Lui orfanii,

Bolnavii, morții care-nvie,

Și Îl urmează pretutindeni.

Am vrea și noi, din depărtare,

Să auzim ce le vorbește...

Dar dacă, numai ascultându-L,

Ne-nstrăinăm de tot ce suntem?

De ce să fim deodată altfel,

Dacă ne bucură puținul

Și viețuim printre fărâme,

Acum când El stă să ne-arate

Cum am putea trăi Întregul?

Avut

Veghează-mi pașii, dacă plec,

Rămâi pe-aproape, dacă stau,

Fă-mă pe lume să petrec

Cu cei ce dau din ce nu au,

Ca să descopăr ce avut

Sălășluiește nevăzut

Și-n mine, Doamne, când mă plâng

Că nu-mi ajunge tot ce strâng,

Doar dacă mă aduc în dar

Celui uitat, celui lipsit,

Pot să mă-mpart la nesfârșit.

de Monica Pillat

Biserica evanghelică fortificată din Feldioara - Laurențiu-Ciprian Tudor, 10 mai 2026.