top of page

Triptic liric

Actualizată în: 22 nov. 2023

Lângă ușă


Creația este credință

duminica

scriu daruri pentru mine

cunosc un înger

unde oprește autobuzul?


cuvintele sunt biletul meu

un loc în față

un prieten conduce

călătoria are colțuri de fum


autobuzul nu are sfârșit

la geam tatăl meu

drumul


cartea șoferului

libertate

cunosc un înger

o pagină la mine în rucsac


pe bilet am scris

mântuirea așteaptă

când ai să vii?

foile devin albe

darul este locul meu


cartea șoferului

îmi știe toate cuvintele

creația este credință

cunosc un înger

mântuirea așteaptă

am urcat din mers.


Ziua când lupii au zâmbet de pisică


Lerul e greu de amintiri,

Bradul, semeț de artificii,

Magi zvelți, de plastic, vând stele pe sub mână.

Nu suntem lași, nu suntem hoți!

De ce nu am strigat noi toți?


Lupii au adus cu ei steaua imaculată,

și pata de sânge, precum o amintire legănată de ceas,

Lupi cu ochi atenți și zâmbet de pisică,

Lupi știutori de cei care au tras în voi.

Timpul furat atunci de la acei care-au luptat

e numărat, acum, încet, de lupii ce n-au uitat

nici steaua imaculată, nici pata naivă de sânge.


Spre ce Damasc să mai pleci, acum?


Nu ne grăbim în tribunale,

nici la veterinar nu ne grăbim să mergem.

Cuptoarele așteaptă porcii,

paharele sunt pregătite,

bucatele tricolor ne-nconjoară,

ne miruim cu țuică,

îndrăznim cu ea semnul crucii,

așteptând ca steaua să ne-o păzească magii,

atunci când noi suntem atât de ocupați cu sărbătorile.


Vitrina vacanțelor


Pahare colorate,

peisaje grecești si mâncare italiană,

zâmbete,

dungi,

trei poze frumoase și vama cu pânze,

și valurile cu măști,

și plaja pe care dorm ultimii cavaleri.

În arena publică nu mai e nimeni,

palmierii rodesc maimuțe vesele, doctori și demnitari,

Mă pierd în lume,

în pânzele ei transparente,

nu-mi mai rămâne nimic de făcut,

decât să ascund ultimul vers

ca să pot merge liniștit acasă.


Liniştea mea cântă,

noi și gândurile noastre,

desenele verii dansează sub stele, sub sori

sub focul marin,

sub ochii atenți.

si undeva

o lungă țigară a păcii ține locul oricărui război al sării.

de Ciprian Apetrei



Ciprian Apetrei este scriitor și jurnalist, profesor de filosofie și de limba română (ca limbă străină), stabilit de peste zece ani în Bretania, Franța. Scrie, din 2014, pentru presa generalistă și culturală din România, ca publicist și jurnalist independent, fiind specializat pe problematica românilor de pretutindeni. A publicat cărțile „Cel de la geam” (ed. „Eikon”, 2020), „Aici și acolo”, „Filografii” (ed. „Eikon”, 2022) și coordonează antologia în trei volume „Povești călătoare”, scrise de români din lumea largă (ed. „Minela”, 2021, 2022, 2023), care vorbesc despre identitatea celui care locuiește de un timp semnificativ în străinătate, fără să își uite țara. A scris povești în care a îmbinat folclorul românesc cu cel celtic. O parte dintre cărțile sale sunt traduse în franceză și italiană și au fost prezentate comunităților românești din Franța, Italia, Danemarca, Spania, Insulele Canare, Belgia, Anglia, Germania, Țările de jos, Republica Moldova și România.




127 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

SEQUENTIAE

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page