top of page

Asolo

Un fel de jurnal de călătorie


Ești introvertit, dar îți plac sporturile extreme. Sau unul dintre ele: zbori cu parapanta. Atunci muntele Monte Grappa din Alpii vicențini, Italia, e un hot spot pentru împătimiții acestui sport.

Dar ce faci dacă nu-ți iei batista-n spate să-ți dai drumul de pe vreun platou de smarald și doar însoțești vreun zburător?

Păi, dacă tot ești în vacanță și nu vrei să faci cunoștință cu vulturii, poți foarte bine să călătorești înapoi în timp și poți să o faci în Asolo, orașul celor o sută de orizonturi. Atâtea, pentru că oriunde te cocoți prin oraș, o să vezi valea cu coline blânde ale lui Monte Grappa.



Casă de secol XVI, restaurată și locuită


Stradă din Asolo


O altă stradă din Asolo


Dacă ajungi în timpul weekend-ului și vii cu mașina dinspre Trieste sau Veneția (aflată la vreo 50 km de Asolo), nu te aștepta să poți parca în Piazza Garibaldi (piața centrală din Asolo), fiindcă tot orășelul este transformat în stradă pietonală pentru relaxarea localnicilor și a turiștilor. Autostrada te varsă printre podgorii, iar drumul sfintei Anna se termină...într-o parcare. Dacă ai văzut vreodată un iarmaroc românesc la sat, pe un imaș de genul acela nimerești, cu iarbă tăvălită și uscată, înțesată de praf. Asemănarea ireală se termină aici, fiindcă parcarea asta găzduiește mărci de mașini, de la cele mai ieftine până la cele mai scumpe. Trebuie să fii orb să nu vezi peretele care e aparatul de taxare de lângă bariera dinspre strada ce îți face rost de ceva exercițiu cardio, fiindcă te urcă spre centrul orașului, printre vile cochete, ascunse în grădini dichisite. Dar nu prea îți dă mâna să le admiri, caldarâmul te trage de nas în jos. Printre pietrele pavajului păstrător de aer medieval, plăcuțe de culoarea bronzului îți povestesc succint istoria locului, de la prima datare istorică a localității – în prima jumătate a secolului I d. Chr. localitatea devine municipiu roman, până la ultimul eveniment notabil – Freya Stark moare în 1993.




Ești direct în muzeu, în aer liber.

Chiar dacă nu ești înnebunit după băi de mulțime, dacă îți plac muzeele și istoria, ai grijă să ajungi în Asolo în weekend, fiindcă doar acum sunt deschise spațiile dedicate lor. „Regulă guvernamentală” a fost răspunsul la întrebarea „de ce”, însoțit de un „sorry” spus pe un ton care nu te poate supăra. Da, în nord italienii vorbesc bine engleza, deci vizitează-i fără griji.


Piazza Garibaldi


Pe lângă muzeul găzduit de Palazzo della Ragione, mai poți vizita citadela La Rocca (secolul XV), grădinile Freyei Stark (1893 – 1993), exploratoare și scriitoare italo-britanică, casa Eleonorei Duse (1858 – 1924), una dintre cele mai bune actrițe ale epocii ei, mănăstirea Sant’Anna, Castelul Caterinei Coronaro, regină a Ciprului în secolul XV, patroană a artei și culturii epocii ei, castel care astăzi este teatru.


Mănăstirea Sfânta Anna, secolul XVI


Culoarea locală e completată de târgul de antichități, găzduit de Piazza Garibaldi și Piazza Brugnoli, unde se află ruinele unei vechi băi romane – din păcate nu se vizitează din cauza condițiilor precare ale zidurilor. Târgul este unul colorat, găsești de cumpărat de la veselă, haine și bijuterii din diverse epoci, până la cărți și tablouri, pentru că Asolo este și un retreat pentru artiștii plastici regilonali, catedrala din Asolo, Duomo di Santa Maria Assunata (sec. XVI), fiind atât reședința arhiepiscopului, cât și gazda unor expoziții ale acestor artiști.


Catedrala Sfânta Maria Assunata


Deși este aglomerat, atmosfera veselă și relaxată te contaminează repede cu acel dolce far niente specific italienilor, fie că rătăcești pe străduțele cu iz de labirint medieval, fie că te așezi la o masă, pe o terasă, pentru un moment de respiro la un cappucino, un dulce de patiserie sau gelato.


Muzeul Civic


Dacă în weekend te împiedici de oameni, fie ei pe jos, pe bicicletă, într-o mașină din parcare, la terase, muzee, restaurante, magazine, lunea ursitoarea cea rea din Frumoasa din Pădurea Adormită i-a băgat pe toți la somn. Deși pare o glumă, fix sentimentul ăsta îți dă fiori când ieși luni pe străzi, totul este gol în cel mai propriu sens al cuvântului. Ochii caselor încremeniți de somn și vreme țin în spatele lor până și zumzetul singurei grădinițe și școli din localitate, lasă muzeul, castelele, bisericile, osteriile și restaurantele să se odihnească după weekend-ul agitat.

Dacă treci de ciudățenia liniștii de Pădure de Aramă străbătută de Făt-Frumos, unde nici pasărea nu mișcă, te poți bucura de fiecare cărămidă dintr-o casă, arcadă, fântână, biserică, pusă la locul ei de o mână dibace în urmă cu cinci – șase sute de ani. Poți să admiri liniștit vestita frumusețe italiană, întors în timp doar de păstrarea cu grijă a fiecărei pietricele îngrijită de proprietarul ei, fără să beneficiezi și de verdețurile putrezite sau conținutul vreunei oale de noapte cu care riscai să te trezești în cap în vremurile Caterinei Coronaro.



Grădină de măslini


Pe la prânz, două-trei osterii clipesc somnoroase și mirosuri îmbietoare se strecoară timid în stradă și te invită la masă și la puțină odihnă, înainte să-ți vină cheful să ajungi la La Rocca (s-o vezi, măcar, pe dinafară), de unde poți admira toată valea lui Monte Grappa, cu coline line, îmbrăcate în măslini, viță-de-vie, ienupăr, cu cerul înțepat, ici-colo, de turle de biserici și chiparoși.

Nu te aștepta să-ți potolești pofta de pizza (unde am intrat nici n-o aveau în meniu), prea multe paste (aveau un singur fel, cu fasole, un preparat specific locului) sau fructe de mare. Bucătăria de aici îți oferă carne de orice fel, pește (marea e destul de aproape, până în 50 km), orez cu șofran, cartofi, mămăligă fiartă, coaptă, prăjită, brânzeturi locale. Totul stropit cu vinuri, tot locale, pe care toată lumea ți le recomandă cu mândrie.

Nu contează unde mănânci, fie o osterie cu trei mese, fie un restaurant ceva mai scump, toată lumea e caldă și amabilă, fără să fie lingușitoare sau intruzivă. Într-o osterie, însă, o să regăsești sentimentul de comunitate închegată, apropierea oamenilor specifică țărilor mediteraneene și a comunităților mici. Oamenii se cunosc de-o viață, își împărtășesc necazurile sau bucuriile, copiii proprietarilor cresc odată cu afacerea părinților. Cât mi-am așteptat comanda, am aflat de la un băiețel cum îl cheamă, de ce preferă roșul și că bebe din burtica vizibilă a mamei care m-a servit este frățior. Doamnele de la masa alăturată l-au ajutat cu o temă și mi-au lăudat alegerea din farfurie.

Dacă ești fan shopping, alegerea e diversificată, ca la restaurante. Găsești de la bijuterii care te costă câțiva euro până la produse ale unor case celebre, de la haine casual, ieftine până la creațiile designerilor care muncesc și locuiesc în Asolo și-ți vând și ție, dacă îți permiți prețul, dar și la Milano, alături de marile case de modă. N-ai voie să le pozezi.

Cât să stai la Asolo?

Un weekend îți ajunge pentru muzee, apoi poți pleca spre Padova, să vezi casele poetului Petrarca, Veneția, Verona sau lacul Garda. Mai mult, dacă ești și fan drumeții sau a mersului cu bicicleta, sunt multe locuri dedicate drumețiilor, kilometri întregi de piste cu aceleași peisaje de tablou. Sau te poți muta de tot, dacă ești vreo Freya Stark și trăiești din scris. Nu știu dacă poți avea alt job on-line, fiindcă WI-FI-ul nu-i tocmai cel mai prietenos. Cică de vină e Monte Grappa, dar e prea frumos să te superi pe el.


Asolo, văzut de sus


de Roxana Drăgănuță


65 afișări1 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate

Costa del Sol

bottom of page