Diverse observații elene din vara anului 2023
1. Condițiile economice probabil că i-au făcut și pe greci să reducă din cheltuieli și să mai mărească prețurile. Și puterea de cumpărare din zona euro a fost afectată de inflație, nu ca la noi dar, totuși, efectele sunt sesizabile, mai ales în țările care au adoptat moneda unică și au nivelul de trai mai scăzut, precum Grecia. În Cefalonia nu am mai primit nimic gratuit în afara tradiționalei sticle cu apă rece, din partea casei, doar în cea mai modestă tavernă familială de pe șoseaua care ne aducea de la Delphi, unde am oprit să mâncăm, ne-a fost oferită o farfurie cu pepene. Fiind 15 august lângă noi avea loc masă mare: cunoscuții și rudele patronului, care și servea (mama lui pensionară gătea!) sărbătoreau o tânără Marie. Iubesc aceste scene intime, familiale și veșnic umane.
Atena (Acropole, Lycabettus Hill)
Atena (Acropole)
2. Pick-up-urile/dubele grecilor sunt formidabile și continuă să mă uimească și să mă amuze. Nu ai cum să nu le reperezi în trafic sau pe străzile satelor, micilor orașe din insule sau chiar din marile orașe. Îmi pare rău că nu le-am fotografiat căci așa cum există printre puștii pasionați de mașini o competiție (cine fotografiază mașini mai puternice și scumpe), în mod similar, dar invers, aș fi procedat eu dacă nu aș fi fost leneș – să fotografiez toate rablele funcționale ale micilor întreprinzători eleni. Le folosesc zeci de ani și pentru că nu-și permit altele, dar or fi și alte motive. Eu cred că se atașează de ele. Le vezi bușite în mai multe locuri, uneori bara din față este legată cu o sârmă, mergând cu 30 km pe oră, dar făcându-se mici-mici pentru a te lasa să treci. În principiu, ele sunt folosite cu deceniile pentru că eleni au o mare nevoie de a transporta ceva dintr-un loc în altul. Butoaie cu măsline, apă, unelte, cărămizi, țigle, capre etc.. Fascinat este că elenii știu să le repare, căci nu este greu de ghicit că aceste vehicule se strică des, chiar dacă ele la origine ori fi Toyota sau Mitsubishi, mărci aparent indestructible. Cert este că, pe marginea șoelelor sau drumurilor, nu am observat nici un șofer al acestor mașini reparându-le. Și mai bine că nu mi-a făcut niciunul semn să opresc. Sunt nul (și) la mecanica auto.
Atena, vedere de pe Acropole, Lycabettus Hill
3. Am trecut prin tuneluri care măsurau și șase kilometri, cam câți kilometri de autostradă au dat în folosință autoritățile române în anumiți ani, după 2000. Ba uneori chiar cifra era cea folosită de Arthur Koestler în romanul Zero și infinitul. De dimineață am aflat că într-un scenariu optimist pentru a avea 3000 de km de autostradă (cât are Grecia acum) va trebui să treacă 40 de ani. Mă îndoiesc să mai apuc vârsta de 86 de ani pentru a mai fi de față. Voi sta lungit în rulota noastră, amplasată într-un camping din Lefkada sau Stavros.
Atena (Acropole, Lycabettus Hill)
Atena (Acropole, Lycabettus Hill)
4. După ce în mai am vizitat pentru prima oară Atena, am hotărât să ne ducem și copiii în capitala Greciei, chiar dacă numai pentru o după-masă. Atena și portul ei Pireu reprezintă o lume în sine, una fascinantă, pe care o poți descoperi săptămâni la rândul. Tind să cred că și anotimpul în care o vizitezi poate schimba perspectiva și o poate face mereu atractivă, ori de câte ori ai vizita-o. Mergând de dată aceasta cu mașina, am avut o altă viziune a ei, spre deosebire de cea din mai, când ne-am folosit pingelele și rețeaua de metrou. Încercarea de a descoperi un magazin cu haine pentru fiică-mea și cu machete de mașini pentru fiul meu m-a condus pe străduțele întortocheate ale unei capitale elene care în dimineața zilei de 15 mai era complet pustie, doar câțiva turiști rătăciți trăgând de vreun trolller sau mergând ghidați nu de vreo hartă, cum se întâmpla în trecut, ci cu ochii îndreptăți spre ecranului noului zeu tehnologic al vremurilor nostre, telefonul mobil. Dacă în centru orașul este bine îngrijit, în schimb străduțele mai periferice au un asfalt problematic, vălurit, care te face atent. Nu am înțeles de ce atât de mulți polițiști se aflau pe bulevardele centrale, dar odată ajuns acasă am găsit o posibilă explicație – a doua zi urmă să se desfășoare pe stadionul din Pireu meciul între Manchester City și Sevilla, în cadrul Supercupei Europei. Iar grecii avuseseră probleme serioase cu o săptamana înainte, când un grup de huligani croați, susținători ai echipei Dinamo Zagreb, s-au încăierat cu fanii lui AEK Atena pe străzile din jurul stadionului, un suporter grec fiind înjunghiat mortal de croați, care au comis și multe vandalisme, prezentate pe larg de televiziunile elene. În ajunul Supercupei, proaspătul premier reales, Mytzotakis, s-a întânit cu președintele sloven al UEFA, Aleksander Ceferin și au analizat modalități de a reduce violența în jurul stadioanelor de fotbal. Premierul grec a fost însoțit și de președinții celor 4 cluburi majore din Elada (probabil Panathinaikos, AEK Atena, Olympiakos Pieru și PAOK Salonic). În acest registru (fotbalistic) voi ține minte toată viața cum ne-am petrecut ultima zi în Cefalonia. De dimineață am plecat spre plaja Petani, aflată în partea de nord-vest, una fenomenală, poate cea mai frumoasă din insulă. Corina a avut dreptate – să plecăm din Cefalonia având o ultimă amintire fantastică. Am avut și noi, segmentul bărbătesc o condiție: stăm până la ora 16.30-17.00, iar apoi plecăm spre Skala. Aveam meci la 18.30. Juca Liverpool împotriva lui Chelsea și puteam să jur că voi găsi o terasă unde imensa plasmă va fi fixată exact pe acest meci. Cu o zi înainte observasem vreo trei taverne care transmiteau meciuri din prima etapă a Premier League, care tocmai începuse un nou (și greu) sezon. Faptul era explicabil pentru că în Skala erau cazați foarte mulți britanici. Cred că formau chiar majoritatea turiștilor. Pe la ora 16.30, deja, se făcuse extrem de cald pe plajă. Așteptasem cam trei sferturi de oră să mâncâm la una din cele doar două taverne care deserveau plaja (un sfert de oră doar să se elibereze o masă). Ajunși înapoi, în Skala, nici nu am mai făcut duș și m-am dus direct spre o terasă-tavernă, meciul începuse bine pentru LFC. Mi-am tras cu autoritate o masă direct în față televiziorului. În stânga mea, un englez roșu ca racul, urmărea același meci, iar în spatele meu o familie extinsă, tot din Albion, servea bături, vorbea și se (mai) uita la meci. Să nu te iei la bătaie cu fanii lui Chelsea, mi-a zis Corina. Dar unde fani ai lui Chelsea? Toți țineam cu Liverpool FC, ceea ce era safe și normal. Englezul roșu că racul servea o halbă mare de bere, ceea ce am comandat rapid și eu. Nu avem Alfa la halbă, mi s-a spus. Atunci colegul din stânga ce bea? Aaaa, e bere grecească nefiltrată. Ea să fie, am zis. David a vrut o Coca-Cola, iar, în repriza a doua, un desert uriaș. Mi-am impus să beau numai o halbă de bere per repriză. Nu m-am putut abține și am rugat-o pe tânăra grecoaică ce servea să dea sonorul mai tare (era pe mute). Să auzim și noi ceva din atmosfera de pe Stamford Bridge. Meciul s-a terminat la egalitate, ceea ce nu era chiar rău. În deplasare. Cum eram și noi. Întreaga noastră consumație a costat numai 17 euro.
Cefalonia
Cefalonia
5. Atena nu este un oraș perfect, precum cele occidentale, de prin Olanda, Belgia, Scoția, „super bibilite” și aparent perfecte, este un oraș mediteranean, cu farmecul și problemele lui specifice. Poate că tocmai de aceea nu îl poți citi rapid și nici cunoaște în câteva zile (dar care capitală poate fi descoperită rapid? Poate doar Bucureștiul și Sofia). Față de capitala României are un mare defect: îi lipsesc sutele de case de pariuri și miile de reclame la ele. Nici nu-ți dai seama de acest aspect, atât de normală pare realitatea unei capitale fără acest asalt al pierzaniei. Nici în restul Greciei eu personal nu am observat imense panouri, cu modele sumar dezbrăcate, care să facă reclamă la diverse firme de pariuri. Nici la televiziunile elene nu am văzut spoturi de acest fel. Doar frații noștri bulgari urmează modelul nostru, condimentându-l cu un asasinat de politician dubios.
Cefalonia
6. A doua zi, după ce ne-am întors acasă, o știrea a cutremurat (oarecum) România: o familie a fost spulberată pe drumul de întoarcere din Grecia, exact în aceeași zi și aproape aceiași oră cu cea când noi plecam din Stavros, ne încadram pe Egnatia Odos, care duce din Igoumenitsa către granița cu Turcia (670 km) și conduceam spre Serres. Este drumul favorit de întoarcere al tuturor românilor care își fac concediile în partea de vest a Greciei și merg spre capitală sau Arhipelagul Ionic, Parga/Perveza sau chiar Halkidiki. Cei care merg în Thassos sunt băgați de aplicație prin pasul și punctul de frontieră de la Makaza. Este mai scurt. Părinții care ocupau locurile din față au murit, iar cei doi copii din spate au fost grav răniți. Imediat mi-au venit în minte două ipoteze: 1) Fie șoferul a ațipit pentru o secundă la volan și nu și-a dat seama că are în față un tir bulgăresc (dar totuși era pe la amiază, oboseala se instaurează după sute de kilometri, în cazul meu după ce am intrat în țară și am strâns opt ore de condus) sau 2) Fie s-a uitat pentru o fracțiune de secundă la telefon, ceea ce evit mereu să fac. Orice șofer cu experiență reperează un tir, mai ales pe autostradă, de la kilometri buni, pregătindu-se să-l depășească pe cealaltă bandă. Avantajul autostrăzii tocmai în asta constă. Pentru superficiala mass-media românească această tragică știre a fost importantă o singură zi, iar mai apoi nu s-a mai auzit nimic. Au apărut alte accidente, alte omucideri, violuri și explozii care trebuie să țină ocupate mințile românilor și dovedesc ce în ce mai mult în ce stat eșuat trăim. Capcanele invizibile și mortale sunt prezente chiar și în acest mediu automobilistic, aparent sigur și modern, după care suspinăm mereu, mai ales când vedem ceea ce au putut cosntrui grecii, într-o țară care are cam jumătate din suprafață României. În ritmul nostru de melc beat vom ajunge la 2.000 de kilometri (nu am atins nici măcar 1000) în anul 2100, mult prea târziu pentru mine. Atunci omenirea va zbura probabil.
Peștera Melisani, Cefalonia
Plaja Makrys Gialos din statiunea Lassi, Cefalonia
de Codruț Constantinescu
Fotografii: Andreea Corina Constantinescu