top of page

Cinci poeme

Tatăl nostru

 

Tatăl nostru care Te adăpostești în ceruri

și în gurile de metrou

care ne cazi odată cu ploaia pe cefe

și Te scurgi prin canalele pline ochi

 

Tatăl nostru care lași pâine pe masă

și înmulțești vinul și verile secetoase

și după ce îngăduința Ta ne satură gurile

scoți biciul din teacă

 

Tatăl nostru care ne arunci în dragoste

și ne uiți acolo mult timp

și când într-un târziu ne iei acasă observi

că ni s-a stafidit încântarea

 

Tatăl nostru care ne înghiți ca pe Iona

fiul lui Amitai

deși noi n-am evadat din Cuvânt

 

Tatăl nostru

care locuiești în păsări și în vârful peniței

miluiește-ne pe noi păcătoșii

când degetele Tale flutură peste lumi

năclăind orizontul

 


cântec de iertare

 

iartă Îndurătorule nestăvilita mea frică

nu te întoarce la clipa în care i-ai poruncit

supusei Tale să vină pe lume

 

era iarnă și ger și cineva colinda

și îngerii-n somn își strângeau lângă trup

aripile noi

 

de ce nu m-ai întrebat dacă lumea e ceea ce vreau

dacă sunt de acord să fiu corp și atât

 

necredincioasă îți sunt când scriu cuvinte amare

necredincios e pământul pe care îl calc

 

lăudat fie-Ți Numele

Tu n-ai răbdat ocara propriei voci

cuvintele Tale nu au plecat de la Tine

 

Ți-aștern acest poem la picioare

cât Tu în marea Ta dragoste te faci val

și precum Iuda mă săruți înainte

să-mi mături pe veci urma

 


paharul acesta ce nu cu fiere e plin

 

Doamne

dacă și Tu crezi că pot fi iertată

pentru zilele-n care n-am înviat întru totul

pentru zilele-n care n-am ars pentru Tine

 

Doamne

dacă și Tu crezi că sunt mai fragilă

decât râsul Tău când se trage cortina

și oamenii se așteaptă să fiu ce vor ei

 

Doamne

dacă și tu crezi că mâna mea va mai scrie

când trupul de carne va înnopta sub

pământ

 

Te-ndură și-ndepărtează paharul acesta

ce nu cu fiere e plin ci cu dragostea celor care

până la cer m-au iubit

fără ca eu la rândul meu să-i iubesc

 

orizont

 

la etajele superioare ale fricii

am urcat cu mult timp în urmă

 

ca o apă în care niciun pescar 

nu se încumetă să-și încerce norocul 

așa îmi e zarea

și ochii mei sunt ai deznădejdii și ai robirii 

 

beau ceai mă gândesc că-i târziu

ca să mai fac tot ce nu am făcut

 

beau ceai mă gândesc că-i iar vară

că vocea mea-i un năvod luminos

de care ca o stridie se lipește

voia lui Dumnezeu

 


 hibernală


și depărtările ah depărtările și vaietele lor ce pot fi

de nu duioasele zvâcniri ale nopții de care nu ne lăsăm întinați


cu Dumnezeu deasupra vremurilor și-a ochiurilor de apă

și a-nșelătoarelor prăpăstii ale memoriei

un cerc în alt cerc pulsând în furtună

și blând și în același timp trist precum o floare de mușețel


și cuvintele ah cuvintele ce facem cu ele

cu toată mărirea pe care-o vedem dârdâind

dar frica oare ce facem cu frica

și cu imaginea îngerului alungat de pe umăr


auziți și voi muzica o cărare prin sânge

o cărare lucind ca o dâră de aur


bucurați-vă cât carnea vă stă tot tânără și fermă pe oase

și gura când râdeți se prelungește spre lobul urechii


o altă zi dă să crape și iese din coaja ei în toată splendoarea

și eu la picioarele ei mă răsfăț și mă prefac c-am murit

că sunt un mort frumos luminând fântânile părăsite

și oamenii părăsiți și orașele părăsite și viețile părăsite

din dragoste din prea multă dragoste


de Flavia Adam



Flavia Adam este născută la Târgu Mureș, în 27.12.1982. Este licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este profesor pentru învățământul primar, redactor al revistei „Neuma” (din anul 2017) și membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București – Poezie (din anul 2018). A publicat poezie în reviste importante: „Luceafărul de dimineaţă”, „România literară”, „Viața Românească”, „Apostrof”, „Vatra”, „Familia” ș.a.m.d.. A apărut cu cronică literară în revistele „Neuma”, „Hyperion”, „Litere”, „Vatra”, „Libris”. A publicat zece volume de poezie, cele mai recente fiind: „duminicile de sub pământ” (Ed. „Tracus Arte”, 2016), „Raiul de urgență” (Ed. „Neuma”, 2017) și „Anotimpuri impare” (Ed. „Neuma”, 2022).

43 afișări1 comentariu

Postări recente

Afișează-le pe toate

1 commento

Valutazione 0 stelle su 5.
Non ci sono ancora valutazioni

Aggiungi una valutazione
Ospite
11 feb

Felicitari, Flavia! Superbe poemele!

Mi piace
bottom of page